Mno, dragi tovarăşi şi pre’tini, vă anunţ prin prezenta că ma mere face mâine o săptămână de când s-a externat. Şi se simte din ce în ce mai bine. Yupyyyyyyyyyyyyyy. Asta era partea bună. Că în rest îmi cam vine să mă iau la palme. Carevasăzică, mă duc să o recuperez pe mama din spital. Şi aflu cu stupoare că mai avem ceva de aşteptat, că fi’n'că tanti doftora nu i-a scris concediu’ medical. Că când m-am dus io cu ea la urgenţă tanti doftor m-a întrebat dacă mama e pensionară. Şi io i-am zis că nu, şi tanti a bifat pe o hârţoagă salariat şi m-a lăsat în pace. După vr’o câteva zile am binevoit şi io să le duc la tantile asistoante o adeverinţă de la munci de la ma mere prin care se adeverea cum că fomeia e salariată şi că SC Ipsi SRL a plătit la măria sa casa de asigurări de sănătate ‘j de mii de lei contribuţii. Decât că cineva a pus hârţoaga undeva, bine de tot, şi a uitat de ea. Şi se face ziua de plecat acas’ şi nimeni nu se chinuia să scriptologească un concediu medical pentru că deoarece la pensionari nu se cere. Până la urmă s-a găsit şi hârtia, a primit şi mama concediu’ şi ne’am cărat acasă.

Decât că acu’ stau şi io şi mă întreb, şi nu reuşesc să mă dumiresc de loc: am îmbătrânit în asemenea hal, sau arăt aşa de rău, că am faţă de om cu mamă pensionară?! Cineva să zică_că nu. Da’ repede!