Sa mai cresti copii!

De vreo 2 zile ma doare capu’. La propriu. Si nu stiu de de. Adica stai ca stiu. M-a fortat sefa sa gandesc si neuronu’ meu se revolta.

Problema e ca, daca ma doare capu’ si nici o pastiluta mica si colorata nu-si face efectu’ tre’ sa dorm si-mi trece. Daca adorm in momentu’ in care am pus capu’ pe perina succesul e garantat in decurs de 2 – 3 ore, daca nu, garantat nu dorm juma’ de noapte.

Aseara, ca in fiecare vineri, inainte sa ajung acasa mi-am facut stocu’ de tigari, cafea si bere pentru tot uichendu’. Obiceiu’ asta al meu, din pacate, e cunoscut in toata casa.  Deci, ajuns acasa, descoperit ca-s singura, potolit foamea, postat in fata la PC, baut o cafea, baut un pahar de bere, multumit lu’ Dumnezeu ca-i vineri si pregatit pentru program de lancezeala&blogareala 2 zile. Pe la vr’o 9 a inceput nebunia. A ajuns acas’ sor’mea & compania dupa care, mi-am luat un pumn in gura, era sa-mi zboare un ochi din motive de combinat nepot de 2 ani cu un pix  in bratele mele (proasta idee), ochelarii mei au facut o excursie de vr’o 2 metrii pe parchetu’ proaspat ceruit (asa-mi trebe daca n-am lasat copilu’ sa stinga calculatoru’) si am ramas vr’o 10 minute fara curent curentat fin’ca nea’ cumnatu’ s-a trezit ca tre’ schimbata o priza. Dupa care m-a luat durerea de cap. Si logic, n-a vrut sa plece tai tai cand i-am dat o pastiluta, drept urmare m-am bagat in pat, in speranta ca adorm instantaneu. Ce n-am luat in considerare a fost faptul ca organismul meu e obisnuit sa adoarma vinerea pe la 2 – 3 sambata dimineata, si eu il fortam sa doarma pe la 11 vineri seara. Si n-a vrut! De loc, de fel si de nici o culoare.  In cazuri de genu’ asta, de obicei, ma dau jos din pat si ma dau cu placa de surf pe net pan’ ma plictisesc si mai ia somnu’, da aseara nu ma lasa rana de pe neuron.

Si cum stateam eu asa, cuminte, in pat, si visam  la feti frumosi calare pe cai albi si incaltati cu cizme rosii, la comorile lu’ Traian, Decebal si Burebista, la cramele lu’ Stefan cel Mare, se aude pe langa usa subsemnatei:

pas, pas, pas, pas, scaaaaaaaaaaaaart, pas, pas, fas, fas

Mi-au trecut prin cap 1555 de scenarii, incepand cu Zburatori si terminand cu criminali in serie, dar m-am fortat sa intoprc capu’ si sa deschid ochii, si…………… surprizaaaaaaaaaaaaaaa: SOR-MEA

„Ce faci tu?”

„Nu mai avem bere si tigari, ne dai si noua?”

„Grrrrrrrrrrrrrrr, ia-ti”

pas, pas, pas, scaaaaaaaartz, pas, pas, pas ……………naniiiiiiiiiiiiiiiiiiii

Azi dragutza dimineata ma trezesc la 8 juma (tre’ notat, ca eu ma trezesc sambata pe la 11 – 13) ma duc in bucatarie sa caut niste cafea gata preparata si gasesc……………. bidonu’ de bere de 2 kile din care apucasem sa beau UN PAHAR , da doar bidonu’, ca berea ioc, pachetu’ de tigari care era sigilat, da doar pachetu’ ca tigari ioc, si juma’ de cana de cafea :((

Si sa mai cresti copii!!!!