S-a zvonit prin ziare ca vine iarna. Si ca asta (d’o trecut) o fo’ ultimu’ uichend (mai) calduros pe anu’ lu’ 2009. Pe cale de consecinta, nea’ Ioane, adicatelea mon pere si-a rupt de la gura vr’o 5 minute taxabile si o sunat sa adune tot neamu’ in vederea unui gratar. Decat ca neamu’ meu (inclusiv subsemnata) e cam tut cand vine vorba de patriarhu’ familiei. Adicatelea ne aducem aminte ca la tata „un gratar” inseamna intotdeauna altceva numa’ cand ne scoboram din masina pe propr’etatea omului. Ca sa va spui:

Ieri par example, plec de acas’ ca o dom’soara ce ma aflu, pe toace, machiata, aranjata, cu unghiile facute si mai ales, fara tzoale de schimb, ca-mi spusese cumnatu’ propr’etate personala ca tre’ sa-si recupereze babacu’ din gara pe la doo trecute fix. Adica n-o sa stam prea mult. Numa’ ca_cum socoteala de’ acas’ nu se prea potriveste cu gandurile lu’ nea’ Ioane, cam la 5 minute dupa ce am ajus la susnumitu’ cumnatu’ se situa cocotzat pe gard si se indeletnicea cu adunat neste struguri care s-au ascuns de ochiu vigilent a’ lu’ ma mere, io cautam butoaie, nepotu-mio alerga catzelu’ si sor-mea fugea dupe nepot. Ca deh, mon pere are si el vr’o tri butuci de vie imprastiati prin toata curtea, da’ el vrea sa faca vin. Si sufera de lene. Si strugurii aia tre’ia storsi. Si n’avea cin’ sa-i stoarca. Si s-a gandit el ca tovarasu’ gineri-so n-o sa-l refuze. Si a avut dreptate. Decat ca storcatoru’ de struguri avea nevoie de asistentza (a se citi hamal). Ca deh, cineva tre’ia sa plimbe si galetile cu struguri. Drep turmare……. am facut ceva sport = sanatate. Si era sa-mi rup gatu’ din cauza de tocuti combinate cu traversa de cauciuc ud. Si am speriat cainele. Da’ am reusit pan’ la urma sa-i stoarcem strugurii lu’ nea Ioane  in timp util. Acu’  (nu) visez la un pahar de chestie rozee, cu un vag miros de otzet, care-mi face gura punga, chestie la care mon pere ii zice vin.

Hai noroc! Hac!?