Ieri am descoperit cu stupoare ca locu’ meu de dat cu sapa n-are sens in lipsa de curent electric.  Ca nus’ daca va spusei pana acu’, da’ obectu’ meu de activitate se desfasoara cu aj’toru’ computerului, in afar’ de vr’o 24 de ore pe luna cand fac scriptologie cronica. Chestia e ca, alea 24 de ore is desfasurate tovaraseste pe toata durata lunii. Eh, ieri pe la vr’o 10 imi terminasem pragramu’ de scriptologie repartizat pentru perioada asta a lunii. Si pe la 11 juma’ a fugit curentu’ tai tai. Da’ cum fabrica unde dau io cu sapa se numeste ca are fitze, are si jenerateur de curent buleftric propriu si personal produs  cu aj’toru’ stimabilului Dom’ Diesel (sa-i fie lui tzarana usoara). Problema e ca, susnumitu’ jenerator da curent la o anumita intensitate (nu prea mare) si pentru o bucata de timp ashishderea. Pupaza peste colac (padron, gresit, torcem invers) colac peste pupaza, birou’ meu se situeste strategic pe la sfarsitu’ retelei buleftrice din firma. Pe cale de consecinta, prin birou’ personal ajungea curent suficient cat sa palpaie un neon chior. Si, ca de obicei, in situatii de genu’ asta, io tre’ia neaparat sa trimit un mail. Si m-am apucat sa caut prin fabrica un pc cu doo caracteristici: sa fie legat la net si sa fie cat mai aproape de susnumitu’ jenerator. Si am gasit. Da’ n-am luat in consideratiune faptu’ ca modemu’ prin care ne da sfantu’ ISP tzava de net e situat in capatu’ alalat de fabrica, la alalat capat de retezea buleftrica. Pe cale de consecinta, sufletu’ net pana nu-si revine tzompania producatoare & distribuitoare de buleftrica. Drept urmare, m-am gandit io in sinea gandului meu ca ar tre’i sa-mi redactez o cafea si sa ma duc la o pipa. Numa ca, surprizaaaaaaa: filtru’ de cafea functioneaza pe curent. Nu-mi dadusem sama pana ieri. Da’ nu-i nimic, ma duc sa-mi iau o cafea de la automat. Sau poate nu. A dreaq chestie tot pe curent functioneaza. Nici de asta nu-mi dadusem sama. Ma apuca’ brusc o criza de paranoia, mi-am luat o cana cu apa si m-am dus sa toc neste tzigari. Si neshte nervi. S’am numarat stropi de ploaie pan’ pe la 14, cand in sfarsit se facu’ lumina. Si am reusit sa trimit si mailu’. Sa traiasca.

PS, Daca il cunoaste cineva pe nea’ Cancescu, am o rugaminte. Sa-i spuneti ca am inteles ca nea’ primarele e copil rau si nu-l lasa sa se joace cu otobuzu’ lui supraetajat prin oras, da’ in durerea mea, mi s-a cam facut greatza de atitudinea asta de copil de gradinita. Am inteles ca n-are voie sa opreasca in statiile Rat, da’ alea chiar nu-s singurele locuri un’ se poate opri in orasu’ asta.  Am inteles si ca otobuzu a fost scump si se duce _ulii de suflet ditamai investitia, da’ pana una-alta, dom’ Socrate, cine mama dreaq plateste motorina la’ ditamai mastodontu? Nu ca m-ar interesa, da’ vreau sa stiu, ca imi face impresia ca_cam am dreptu’ sa intreb.