De vreo cativa ani incoace in satu’ meu se sapa.
Se sapa cu scop, fara scop, cu logica, fara logica, da’ se sapa mai abitir in ani helectorali.
Toata vara or lucrat la podu’ care trece pe langa geamu’ subsemnatei. Multamesc lu’ Dumniezau si lu’ San’petru ca au gatat. Am scapat de sunete suave de pikamere si alte cheshtii de gen. Acu’ aud sirene de politie/salvare/pompieri………..da’s rare, se iarta.
Numa’ ca…………… s – or apucat de sapat in capatu’ alalalt al satului, adica unde da cu sapa in campu’ muncii subsemnata.
Au mai sapat – o o data si anu’ trecut. Atunci au schimbat tevile de gaz. Anu’ asta au schimbat tevile de apa, au inmormantat cablele de telefon & internet de la toate firmele posibile si ceva cable de inalta tensiune (propretatea personala a lu’ electrica si fii). Auzisem eu prin targ ca zice tanti comunitatea iuropeana ca n – are voie sa zboare cable pe cerurile patriei noastre, da’ n – am crezut ca dumnezeii locali se conformeaza in halu’ asta de repede.
No’, ai patru neuroni ai mei s – or gandit s – or sucit, s – or invartit si or ajuns toti la aceasi concluzie: n – are cum sa dureze prea mult povestea asta, ca doar sapa, inmormanteaza cablele, le fac parastasu’ trag o dunga de bitum si gata………….. maxim 2 saptamani.
Numa ca, neuronii mei n – or luat in calcul 2 chestii:
1. birou’ meu e intr – o cladire plasata strategic, intr – o intersectie
2. capacitatea de organizare a rumanului.
Din aste motive, lucrarile dureaza de vreo 2 luni, fin’ca in fiecare intersectie astia or facut nod de legatura si pentru tevi, si pentru cable. Drept urmare pe trotuaru’ de sub geamu’ biroului, care pana mai ieri era drept ca – n palma troneaza amu’ 3 capace de canal…………ca se muscau cablele intre ele daca isi faceau toti noadele in acelasi loc. Povestea cu astea 3 capce de canal o durat exact 3 zile, pe sistemu’ venit oameni, sapat trotuaru’, inmormantat fire, facut parastas, acoperit, plecat. Scurt si la obiect.
Da’ problema e al 4 – lea capac de canal. Asta nu – i pe trotuar, e in strada, si apartine lu’ compania care ne da apa.
Eeeeeeeeeeeeeeeeh, povestea cu canalu’ asta dureaza de vreo 2 luni, adica:
Venit oameni, sapat trotuar, ingropat niste tevi, acoperit sant, plecat – o saptamana.
Venit oameni, sapat strada d’a lungu’, facut nus’ ce amune, acoperit sant, plecat – alta saptamana.
Venit oameni, uitat, masurat, calculat, certat intre ei, plecat – vreo 2 zile.
Venit oameni, sapat strada d’a latu, ingropat niste tevi, acoperit sant, plecat – alta saptamana.
Dupa asta a inceput distractia (din punctul meu de vedere). Oamenii or trebuit sa traverseze strada cu tevile si sa le lege de alea care mergeau de – a lungu strazii. Toate bune si frumoase cat a fost vorba de traversat, la partea cu „facut legatura” incepe povestea canalului numaru’ 4, adica :
In prima zi (era luni) au sapat de pe la 8 pan’ pe la amiaz o groapa. Au descoperit ca tevile se termina in groapa respectiva………..da’ la inaltimi diferite. O venit un nenea despre care am gandit in sinea gandului meu ca – i vre – un pui de sef, a studiat indelung problema, si a plecat. Dupa ce – o plecat nea’ asta muncitorii au acoperit groapa.
A doua zi, de pe la 8 pan’ la amiaz au sapat iar, aceeasi groapa, au pus un cot intre tevi si…….. au acoperit groapa.
A treia zi sapat ( acelasi interval de timp), au scos cotu, au pus un robinet urias si alt cot si au acoperit groapa.
De joi, s – au apucat de schimbat tevile pe stradutele din cartier, ca doar deh, nu puteau sa schimbe tevile doar pe strada principala.
Si vine iar ziua de luni, si………..au dat drumu la apa, drept urmare, in vreo 2 ore groapa era plina cu apa.
Un „Dorel” a primt sarcina de a usca groapa. O sapat saracu’ de pe la 9 pan’ pe la 3. N – au mai avut curaj sa acopera groapa.
Marti………..dezastru. O vint nea’ vicele in control. Scandal, urlete, tzipete, ca strada trebuia asfaltata de o saptamana, ca sa vedeti domnu’ vice ca nu – s de vina io, ca maine se rezolva, ca daca nu maine poimaine sigur, ca sa vedeti, c – o fi, c – o patzi ………si o plecat vicele (PS, vicele sta in zona).
O trecut furtuna, s – or aruncat vreo 3 in groapa, au studiat problema, au sudat ceva, s – or sucit, s – or invartit, or dat drumu’ la apa, si………………… nu s – a mai umplut groapa cu apa.
Miercuri dimineata, scandal in strada, bubuituri de ciocane, scartzaituri de cuie………. arunc si eu un ochi si……….. faceau baietzii veseli cofraje (asa le zice? ) sa toarne pereti de beton la canalu’ din groapa 4.
Joi s – au apucat de aranjat cofraje si armaturi in groapa. Povestea asta a durat o zi.
Vineri o vint un nea’ ingineru’, s – a holbat o ora in groapa si i – a pus sa scoata tot afara si sa refaca armatura.
Luni, ajung la munca si descopar cu stupoare ca toata strada – i frezata. Imi fac cruce si ma gandesc ca minteni termina. da’ groapa 4 era tot descoperita.
Pe la vreo’ 10 apare un nenea cu o masina mare si se apuca de turnat beton in groapa……..exact peste robinetu’ de apa. Dupa vreo’ ora se prinde in sfarsit cineva ca nu – i chiar bine sa se intareasca betonu’ pe robinet si se apuca sa – l curete…………cat a mai putut.
Or venit alti neni, au turnat bitum pe strada si pe trotuare.
Amu’ strada arata superb, nu mai sunt nici gropi nici santuri, au refacut si trotuarele, numa’ ca, groapa 4 a fost acoperita doar saptamana trecuta, si pe toata strada au ramas vreo 5 metrii patrati neacoperiti cu bitum, si o anume trecere de pietoni se termina la jumatea strazii (pe de – a latu’)…………….. sa traiasca groapa 4.