Scrisoare (relativ) deschisă

Dragă dom’le nea’ care te ocupi tu în viața de zi cu zi de trasat giratorii, parcări și treceri de pietoni prin orașu’ ăsta

Țin să te anunț prin prezenta că iar ai dat-o de gard. Bine, tu ai dat-o de gard mai demult, da’ acu’ mi-am adus aminte că tre’ să mă iau de viața ta.

Deci, ai tălică idee unde vine strada de-i zice „Șirul Beethoven”? Îți zic eu, să nu-ți forțezi memoria. E strada aia care leaga Prundului de Barițiu. Adică aia de are pe o parte parcu’ de la Șaguna, și pe ailaltă Facultatea de Silvicultură. Ți-ai adus aminte? Bun. Continuăm. Strada asta are 2 treceri de pietoni, plasate strategic in în fiecare cap. Și mai are și o parcare. D’a lungu străzii. Nimic iesit din comun până aici. Ce e iețit din comun e că, încă n-a crăpat nimeni pe alea doo treceri de pietoni. Că să-ți explic.

Trecerea de pietoni de lângă maternitate a fost ciudată de când o știu. Pen’ că eu, pieton convins, dacă vreau să trec pe acolo, tre’ să ghicesc în ce direcție se deplasează mașinile care vin de pe Barițiu. Drept e că nu-i vina ta că șoferii nu prea știu să semnalizeze. Și nici că eu nu prea bag de samă ce lămpi le filează la susnumiții șoferi. Dacă le filează. Da’ e vina ta că trecerea e plasată strategic ca și io și șoferu’ să ne vedem când e puțin cam târziu. Mai ales dacă stăm prost la capitolul „viteză de reacție”. Motiv pentru care o folosesc pe cea dinspre strada Prundului. Chestie care ne aduce la subiectu’ real al scrisorii.

Vezi tălică, trecerea aia e imediat inainte sau după (depinde de unde spre ce te deplasezi) sensu’ giratoriu de la Poarta Schei. Amu’, proaspăt ieșite sau intrate în giratoriu mașinile n-au viteză foarte mare. De obicei. Chestie care făcea trecerea aia vag mai sigură decât sor’sa. Făcea, pe vremea când parcarea era pe partea cu Facultatea de Silvicultură. Da’ te-ai trezit tu să mulți parcarea pe cealaltă parte a străzii. Adică pe partea cu parcu’. Mno, când eram eu la școală, la ora de educație rutieră, un nea’ milițianu’ mi-a zis mie că strada se trece de maniera următoare:

– pe la semafor, trecere de pietoni sau  colțul străzii dacă nu-i trecere sau semafor – realizabil în cazul de care vorbim;

– perpendicular pe axu’ drumului – din nou realizabil în același caz;

– înainte de a ne angaja în trecerea străzii, de pe trotuar, ne uităm în stânga. Dacă nu se vede venind nici o mașină trecem până la dunga care separă sensurile de mers. Eh, cilișea încep problemele. Că dacă treci strada dinspre facultate spre parc și te uiți în stânga vezi giratoriu și ceva mașini care se învărt prin el. Deci, aștepți să treacă toate mașinile, te urci pe trecere și treci la pasul următor. Dacă treci dinspre parc spre facultate, te uiți în stânga și vezi un șir lung de mașini parcate. Deci nu vine nici o mașină. Motiv pentru care te urci pe trecere și faci 3 pași. După care îți faci cruce și scoți capu’ de după ultima mașină parcată. Și de obicei pățești ca mine ieri: te trezești cu ditamai jeepu’ la 3,5 milimetrii de nasu’ tău. Înjuri și tu și șoferu’, care, mai ales dacă nu-i din zona, tocma’ a făcut un mic atac de cord. Motiv pentru care te lasă să treci, să se poată calma. După care treci la pasu’ următor.

– pe dunga care separă sensurile te uiți în dreapta. Chestie care e vag mai ușoară indiferent de unde treci strada. Că din mijlocu’ drumului’ se vede toată strada. Dacă nu vine nici o mașină, treci până pe ălălalt trotuar. După care îți mai faci o cruce, că n-ai murit nici azi.

Amu’ io înțeleg că tu ai avut ceva în cap când ai facut mutarea asta. Da’ nu înțeleg ce. Că nu-s mai multe locuri de parcare. Da’ strada e mult mai nesigură.

În concluzie, facem și noi ceva cu strada aia, sau tre’ să crape cineva înainte?

Hai sănătățuri. Și conduceți prundet 😉

Campanie helectorală Braşov stile

Dacă e să mă iau după ce văd pe străzile pe care le bat zilnic, la prezidenţialele de anu’ ăsta participă tri inşi mari şi laţi (ştiu, e relativă chestia). De fapt doi. Adicătelea Geoană si Crin. Că Băsescu ne cheamă la referendum.

Eh, cum vă spusei mai de demult, primăria Braşovului e portocalie depedeve politic. Pe cale de consecinţă, de pe aproape tot ce se numeşte spaţiu publicitar deţinut de susnumita portocală îmi zâmbeşte şăgalnic Băsă. Da’ e simpatic. Şi-i stă bine cu musteaţă (nu, n-am poze, că nu poci să pozez din goana otobuztului). Şi-mi zice ca „de ce le e frică de aia nu scapă”. Păi bă nea’ Băsă, mie mi-e (frică) că n-ai să mori în patu’ tău. Ce zici, scap?

Tot Eh, tot cum vă spusei mai de demult, consilu’ judeţean din aceeaşi urbe e galbin depedeve politic. Pe cale de consecinţă, de pe aproape tot ce se numeşte clădire deţinută de susnumitu’ lămâi imi zâmbeşte şăgalnic Crin. Da’ şi ăsta-i simpatic. Numa’ că n-a reuşit nimeni să-i facă musteaţă. Şi-mi zice el ceva de „România bunului simţ”. Păi bă nea’ floricel, ce zice bunu’ simţ apropos de folosit Tâmpa pe post de panou electoral? Ruşinicăăăăăă.

Iară Eh, da’ asta nu v-am mai spus-o. Nea’ Geoană n-a mai prins chestii pe care să-şi afişeze mutra prin oraş, pe cale de consecinţă imi zâmbeste şagalnic din calendarele pe care le împarte armata roşie (nu, nu vorbeam de aia de la ruşi. Vorbeam de adunătura aia de humanoizi îmbracaţi în geci roşii care împânzesc oraşu’ în ultimele zile)  şi de pe un panou publicitar din livadă (adica io doar pe ăla l-am văzut) pe care scrie mare „GEOANA PRESFDINTE”. Şi-l aud, de cel puţin 10 ori pe zi, spunând că „eu ştiu ce trebuie făcut”. Nu zic, ăi hi ştiind tu, da’ pă mine ma roade altuceva: o să şi faci ce trebuie?

Amu’, după cum umblă vorba prin târg, îs vr’o dois’pce prezidenţiabili. Şi mă intreb şi io, ăilalţi 9 se campaniază prin târgurile de baştină? Şi sper să ramân intrebată……..

La Dracu(la) acas’

Cand ma satur de oras sau am crize de plictisela imi vine sa ma urc in tren/autobuz/masina si sa plec. De obicei doar imi vine da’ cateodata chiar plec. Ca ieri. Ca vorba ceea, ziua se anunta a fi calduroasa, chef de zacut pe terase prin oras n-am avut si mi-a zis mie cineva ca nea’ Dominic a’ lu’ Habsburgu’ o mobilat castelu’ Bran. Si ca ar fi adus de la italieni mobile iezact cum au fost alea de dinainte. Drept urmare, m-am urcat in otobuzu’ de Bran si m-am dus sa vaz si io cum e acas’ la neamtu’ asta.

Eh, drumu’  ieftin: 4 lei cursa.  Autobuzu’ e ……..de 4 lei cursa. Adicatelea e vechi si afumat. Da’ e super ornat cu braduti d’ashtia: 100_4177sa nu se simta mirosu’ de branza & transpiratie presupun.

La castel in poarta aglomeratie mare, ditamai chestia care seamana a piata/bazar/talcioc (revin la asta mai tarziu), coada maaaaaaare la belete si doi neni care pazau poarta sa nu intre careva pe gratis. Cand am ajuns la casa de belete, stupoare: intrarea 12 lei, si TAXA DE POZAT 10 LEI/CAMERA. Motiv pentru care, daca vreti sa vedeti poze din castel & curte va costa 7 bani poza (nu fac shpertz, atata m-a costat pe mine).  Castelu’ in sine (cladirea care este) nu s-a schimbat, decat ca arata ca o casa a carei proprietari au divortat: unu a ramas cu casa si alalat cu mare parte din mobila. Adica mai toate camerele is goale. Si foarte multe usi incuiate. Si nu prea se iezista ghizi. Curtea frumoasa, iarba verde, pasarele, fluturasi, ceva muzica (bonus saptamana asta) o balta si cosuri de gunoi. Si e curat.

Si revenind in fata portii, acelasi bazar in care se gasesc de cumperat numa’ si numa’ chestii traditionale prin zona, recte: palarii de cauboi, de vrajitoare, dinti de plastic, peruci, masti, tricoaie, cani, farfurii (si alta vesela) cu Dracula, sabii, pistoale, cutzite, clantanele, zdranganele & alte nimicuri de plastic Made in China. Da’ cel mai mult si mai mult mi-au placut astea: 100_3931adicatelea varianta utila ( ? ) a tzepei lu’ nea’ Vlad (se poate folosi pe post de creion cu conditia sa ai cel putin 5 metrii inaltime).  In rest aglomeratie, lume multa, nelipsitii giboni cu ale lor strigate de lupta gen: „Ce m-ai adus ba aici? Dau atatia bani sa vad o gramada de bolovani?” si cu ale lor mandre 100_3962Una peste alta Branu’ arata, in esenta, asa:

100_4166

Hai sa traim.

Later edit, ca mi-am adus aminte:

Apropos de campania lu’ Ionutu, aia cu No more shit, nenea din poza tocma’ gasise un shit.

100_4140Stiu sigur, ca l-am gasit si io un minut mai tarziu.

Nenea Kiss

Zice  Romania Libera in 23 ianuarie ca, nea’ primarele din comuna Tarlungeni (e la vreo 15 kilometrii de Brasov) in incercarea de a calma romanii si maghiarii din localitate a construit una bucata zid sanatos, mare si gros, care separa cartieru’ tiganesc de restu’ satului. Problema asta e cam cu dus-intors. Inteleg de ce se bucura romanii si maghiarii de ideea lu’ dom primar. Poa’ sa doarma relativ linistiti noaptea. Ca-i drept, tiganii din zona se indeletnicesc cu „imprumuturile definitive”, dar, trebuie luat in considerare faptul ca, marea majoritate n-au ce face. La propriu.  Traiesc intr-un sat, dar n-au nici o bucatica de pamant. In foarte multe cazuri nici pamantul de sub case nu-i al lor. Agricultura in zona e moarta sau pe moarte. Multi din locuitorii comunei nu-si mai cultiva pamanturile. Nu mai merita. Cei care, totusi, mai cultiva ceva, au parcelele mici si nu au (sau nu vor sa aiba) nevoie de ajutor. Mamutii facuti de Ceausescu in Brasov (Steagu’, Tractoru’, Rulmentu’ etc) s-au inchis de mult.  Parte din tigani lucrau acolo. Acu’ nu-i mai angajeaza nimeni. Unii norocosi sunt angajati la firmele de salubritate din oras. Problema e ca, si pentru posturile de maturatori de strada concurenta este foarte mare, pentru ca, in  aceeasi situatie sunt si tiganii din Zizin si  Sacele (astea fiind cele mai apropiate de Brasov).  In vremuri de (nu foarte) mult apuse, aduceau lemne din padure. Prin „lemne” a se intelege uscaturi, adica, adunau resturi de lemne ramase in urma taietorilor autorizati de Ocolu Silvic, si le vindeau prin sat. Teoretic si asta tot furt se numeste, dar practic, nimeni nu aduna resturile ramase dupa taieri. Acum nu mai pot face nici asta. O caruta de lemne poate insemna ani buni la inchisoare. Drept urmare………. nu prea au ce face. Asta e o parte a problemei.

O alta parte a problemei e ca, daca sti unde sa te uiti, primul lucru pe care-l vezi la intrarea in Tarlungeni (dinspre Brasov) e cartierul tiganesc.  Foarte prost plasat, pentru ca, undeva la vreo 8 kilometrii de comuna un nenea vrea sa faca o statiune de statiune, si drum de acces spre locul respectiv  trece prin susnumita comuna (asta daca nu-i arde cuiva sa-si testeze rezistenta masinii pe ‘j de kilometrii de drum forestier). Zidul respectiv (daca-mi aduc bine aminte) ascunde cartierul tiganesc de ochiu’ turistului.

Parere personala: toata povestea asta cu „marele zid Tarlungenesc” imi pare o bataie pe o sa sa priceapa o iapa. Pamantul pe care au casele tiganii ar putea valora foarte mult daca n-ar fi respectivul cartier acolo, pentru simplu motiv ca-i pe unul din  malurile Tarlungului, si pe celalalt mal de vreo 2 ani incoace au rasarit neste casute cochete. Logica: muti tigania de acolo si se ridica valoare terenurilor pe ambele maluri ale Tarlungului. Nici legal nici ilegal cartierul nu poate fi mutat de acolo daca nu vor tiganii (la chestia asta nu poa’ sa ma contrazica nimeni) da’ daca reusim sa-i facem sa-i lase nervii, poate, poate se muta singuri.

Acu’ sa va spui de ce mi-a venit mie sa rad cand am citit chestia asta. Daca treci Tarlungul (din cartierul tiganesc) si mergi vre’ juma’ de kilometru ajungi la mirobolanta pensiune a lu’ dom’ primarele respectiv Nea Kiss. Pensiunea susnumita e dotata cu vr’o  3 cladiri nou noute si o benzinarie (inca nu-i functionala). Paza n-am vazut sa aiba nea’ primarele la cosmeliile respective, nici gard, nici caini, da’ astea oricum nu prea conteaza daca vrei neaparat sa ajungi in/foarte aproape de vr’o cladire.  Si ce stiu eu, si mi-a zis si tata (in caz ca uit) e ca, daca pui un om in situatia in care nu mai are ce pierde s-ar putea sa-ti para rau ca te-ai nascut. In concluzie, am o vaga impresie cam ce-o sa se intample cu pensiunea lu’ nea Kiss daca le toaca prea mult nervii tiganilor, nu ca n-ar avea-o promisa si de romani din cauza de anumite 3 culori .

PS Is mai multe de spus pe tema asta, deci, va urma……..