Cinci ani de filosofie

De fapt era puțin invers. Adică filosofie la 5 ani. Carevasăzică nepoate începe să gândească. Și eu mă prăpădesc de râs. Că azi par examplă am nimerit peste o discuție între el (N) și sor-mea (s) adică mă-sa:

N: Tușesc cobză!

S: Cum vine asta?

N: Păi la 1 am tușit, la 2 am tușit, la 3 am tușit, tușesc cobză.

S: Nu știu ce e cu tusea asta a ta!

N: Ai auzit și tu că tușesc? Trebuie să fac ceva cu tusea asta. Cândva trebuie să-mi cumperi un tantum verde.

S: Tantum verde? Cine ți-a zis?

N: Tu! Adică tati.

Și cum co’chilu’ nu stă prea mult la discuții, a schimbat subiectul urgent.

N: Mă duc să stau cu bunica în pat.

S: Și eu vreau să stau în pat.

N: Tu nu poți să stai în pat la bunica. Ești prea bătrână. Ai 40 de ani.

Fază la care soru-mii i s-a ridicat părul în cap. Că draga de ea are numa’ 27. De ani, care este. Da’ pe mine toată povestea asta m-a făcut să uit de durerea de picioare.

Hai sănătățuri!

Reclame

Moș Nicolae reloaded

Nu’ș dacă vă mai aduceți aminte, da’ relația mea cu Moș Nicolae nu-i chiar strălucită. Că acu’ doi ani mi-a stricat televizoru’ și mașina de spălat. Anu’ trecut mi-a tras o sperietură cu filtru de cafea. Anu’ ăsta, în schimb, și-a propus să-mi toace nervii. Rău. Că s-a trezit susnumitu’ să-i trântească sub ghete lu’ nepoate una bucată joc de bingo (chestie pe care am aflat-o de dimineață) din care nu câștigi nimic (m-a informat nepoate când m-am întors acasă). Amu’, nu-s geloasă pe nepoate (nuuuuuuuu de loc) că a primit mai multe decât mine (adicătelea eu am primit o ciocolată), da’ cine a făcut pe moșu’ în casă la mine anu’ ăsta tre’ schingiuit. Ceea ce ar urma dacă n-aș risca să fac ceva ani de pârnaie. Pen’ că deoarece respectivu’ joc de bingo e făcut din plastic. Adică multe multe multe biluțe mici mici  mici de plastic băgate intr-o bilă mai mare, da’ tot de plastic, prinsă pe o tijă de plastic, cu o manivelă de plastic. Mno, cu atâta plastic în cap, închipuiți-vă că învârtiți manivela. Și bila mare de plastic scărțăie când se freacă de tija de plastic (cre’ că ar trebui să reformulez asta… sau poate nu…) și biluțele mici de plastic se lovesc una de alta și toate de bila mare de plastic, și din când în când, un co’chil cu plămâni foaaaaaaaaaaaaaaaaaaarte buni urlă BINGOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO. Și chestia asta se repetă la fiecare (cel puțin) 5 minute. De o oră încoace. Și nervii mei mă bat la cap să ne cărăm. Pe o insulă pustie. Pe la ecuator.

Mno, hai sănătățuri. Și dacă cineva crede că poa’ să-mi schimbe părerea despre Moș Nicolae să se simtă liber(ă) să încerce.

Înţelesuri

Carevasăzică am răcit. Motiv pentru care n-am voie să mă apropiez de prinţu’ moştenitor al familiei, că ăsta micu’ săracu’ abia a scăpat de o răceală care l-a ţinut o lună, şi era cât pe ce să-i asigure un pat la spitalu’ de co’chii. Partea proastă e că piticu’ nu prea pricepe care’i faza cu carantina şi are impresia că m-am supărat pe el. Pe cale de consecinţă e tot printre picioarele mele cu varii oferte de îmbunare: ba o portocală, ba o ciocolată…. Amu’, faptu’ că nepoate oferă o ciocolată echivalează cu 50% mărire de salariu la bugatari oferită de B&b. După vr’o două ore de negocieri cu mumă’sa a priceput şi nepoate că, dacă nu mai vrea pastile ar trebui să stea departe de mine. Numa’ că, el ştie că_când dă semne de răceală bună’sa îl trateaza cu bomboane mentolate. Şi s-a gândit să mă repare. Deci, mă trezesc cu piticu’ lăngă mine, cu mâinile la spate:

„Caumen, am o supiză pentu tine!”

„Ce surpriză mă?”

„O boboană mentoată! Ata e supiza. Ia-o în gură!”

Mno, mulţam fain nepoate! Să-mi trăieşti!

Hai sănătăţuri!

Avântul prăbuşeni

Cum vă povesteam, nepotu’ propr’etate personală serveşte, cel puţin oficial, gradiniţă cu program prelungit, că părinţii e omini muncitori şi dau cu sapa în câmpu’ muncii. Neoficial, având în vedere că e primu’ an în care a dat cu capu’ de colectivitate, a avut ceva probleme de sănătate care l-au obligat, împoriva voinţei lui (pe naiba) să stea acasă cam o săptămână din trei.  Eh, ultima vacanţă a fost vag  mai lungă, pentru că, după ce a fost o lună răcit, sor-mea s-a decis să se ducă cu el la alt felcer. Şi felceru’ ăsta din urmă i-a zis că, dacă-l mai duce la găgă până la sfărşitul anului calendaristic s-ar putea să ajungă cu el în spital. Sau să nu-l mai ducă la găgă până la sfârşitul anului şcolar. Motiv pentru care în decembrie a fost doar la serbare, iar restul lunii a stat acasă cu „muica Avina”. Decât că anul a trecut, a trecut şi vacanţa de iarnă şi piticu’ s-a dus cu forţe proaspete la grădi, din nou, împotriva voinţei lui. Şi a fost mişto rău azi la găgă, că s-a jucat, şi a pictat, şi a dormit puţin, şi a aflat că de mâine iar nu se mai duce, că tanti educatoarea nuş’ pe unde pleacă. Da’ nu vă faceţi probleme, ţache nu-i supărat de loc. Da’ am o vagă impresie că soacra soră’mii se dă cu capu’ de pereţi la ora asta. Că iar face pe bona gratis.

Hai s’aveţi un an bun. Tare bun. Sănătăţuri!

Aventuri

Din capitolul „Cine are să-i trăiască, cine nu, să nu-şi dorească”, astăzi vă prezentăm episodu’ „cumnatu’ obosit şi copchilu’ hiperactiv.”

Carevasăzică_cum vă spuneam, nepoate e proaspăt boboc la grădiniţa din cartier. Cu program de 8 ore. Grădiniţa, nu nepotu’. Decât că, fiind proaspăt intrat în colectiv, susnumitu’ nepot a răcit, motiv pentru care o săptămână n-a servit grădiniţă şi a fost exilat la părinţii lu’ cumnatu’. Şi s-a învăţat că la găgă se merge o săptămâna da şi una ba. Şi a trecut săptămâna cu „da”, am intrat în săptămâna cu „ba”, şi s-a schimbat sistemu’. Adicătelea servim tot „da” şi săptămâna asta. Decât că ieri, nepotu’ propr’etate personală a dat ceva semne de răceală şi a câştigat o zi liberă. Şi cumnatu’ a câştigat o zi de schimbu’ 2, ceea ce l-a făcut să ajungă acasă pe la vr’o 12 az’noapte. Numa’ că  nepoate s-a făcut bine şi azi a servit grădi, motiv pentru care cumnatu’ a servit schimbu’ nambăr oan, adică trezit la 5 juma’ de dimineaţă. Pe cale de consecinţă, azi după ce a apărut sor’mea, a plecat tai tai în lumea viselor, şi intenţiona să rămână acolo până pe la 5 juma mâine dimineaţă. Da’ nu s-a gândit săracu’ că are copchil odihnit care se plictiseşte crunt în casă. Că afară n-are voie. Că e frig. Eh, şi pe motiv de plictiseală şi zodie (e vărsător), nepoate s-a apucat de vărsat apă prin casă. Şi după ce mi-a udat toate florile, scaunele, mesele şi patu’ lu’ mama, singuru’ loc în care a mai găsit de cuviiţă să verse nişte apă a fost capu’ lu’ tac’su. Care s-a trezit. Nu foarte bine dispus. Motiv pentru care, ăl mic e ascus în camera maică-mii şi aşteaptă să adoarmă tac’su la loc.

Morala: USE CONDOMS!

Imaginaţie, nu glumă.

Aseară încercam fără voia mea să-l învăţ pe nepoate sensul expresiei „NU-I VOIE”.  Adică el vroia oglinda mea şi eu n-am vrut să i-o dau. Că i-aş fi dat-o dacă mi-o cerea. Numa’ că m-am terzit cu o mânuţă care incerca să subtilizeze oglinda de sub nasul subsemnatei. Şiiiiiiiiiii :

„Dragoş, nu-i voie!!!!!!!!!!!!!”

„Da’ numa voiam să văd dacă nu m-am îlosit la fasa!”

„Nu te-ai înroşit.”

„Da’ numa’ voiam numa’ să văd.”

„Ce să vezi?”

„Dacă n-a ilosit, că am bălbelit si am dat cam tale pe fasă si voiam să vad daca nu am ilitat.”

Mno, mai spune-i ceva!?