Mi se întâmpla câteodată să mă calce pe nervi toată lumea. Bine, mi se întâmplă cam des în ultima vreme, da’ acu’ chiar am motive. Că să vă spui.
În sfânta zi de mați, mă cocoț în turnu’ meu de fildeș de la etaju’ 4 și dau drumu’ la râșnița. Că așa mi-e obiceiu’. Că până mă învârt prin casă apucă să-ți facă toate damblalele și nu mai tre’ să mă holbez la ea dijaba. Mno, face râșnița mea vâj vâj, dau să mă duc să îmbuc ceva, și-l aud pe nepoate în spatele meu:
„Carmen, nu cre’ că-ți merge netu’, că io am încercat să mă joc azi ceva și Mario a rămas blocat pe o broască, și n-a mai vrut să facă nimic.”
Zic în gându’ meu ” Copchile, ți-a tăiat mă-ta netu’ și nu vrea să-ți zică” și mă duc în bucătărie. Mânc și io ca omu’, fumez o mahoarcă și mă întorc la calculator. Și surprizăăăăăăăăăăă copchilu’ avea dreptate. Întreb și io prin casă care cum doarme și ajung la concluzia că tre’ să mai aștept. Pe la 6 sara se trezește tot neamu’, și mă apuc și io de dat telefoane. Și îmi răspunde o tăntică_care incepe să-mi pună întrebări. Și descopăr cu stupoare că conexiunea mea la interneți zicea că netuărc cheibăl iz anplagt. Și o întreb pe tanti:
„Tanti, de ce zice că netoărc cheibăl iz anplagt? Că capu’ pe care îl văd io e plagt.”
Îmi cere tanti un număr de telefon, îmi zice că a făcut o sesizare și că dacă tre’ să verifice ceva în casă mă sună. Da’ mai zice și că teoretic n-o să fie nevoie. Că fac verificări și o să se rezolve. Mno, cum io sufeream crunt de plictiseala mă mâncă în dos s-o întreb pe tanti CÂND o să se rezolve. Chestie pe care am regretat-o în secunda în care am deschis gura. Că tanti mi-a dat răspunsu’ standard: „În cel mai scurt timp”. Partea proastă e că, în cel mai scurt timp, n-a mai mers nici cablu’ nici telefonu’. Și aproape toți vecinii mei se plimbau pe scară. Eh, asta a durat cam o oră, după care și-a revenit cablu’ și telefonu’. Da’ netu’ meu nu. Pe la 9 juma’ am renunțat și m-am mutat în lumea viselor. Că oricum dădeam de net la munci, dimineață.
Care dimineață a fost altă poveste. Că ieri, în 8 ore nu cred că a mers netu’ 3. Partea proastă e că, la munci, de obicei, când nu merge netu’ nu merge nu merge nici programu’ de oameni ‘telighenți. Drept urmare, șomez. Ceea ce a însemnat o zi pierdută. Da’ pâna la urmp am reușit să-mi rezolv problemele. Decât că, am plecat acas’ fixată să mă cert cu nenii de la erdeesh. Fixație care mi-a trecut brusc după ce am pornit râșnița. Că mergea netu’. Acu’ aștept cu interes marțea viitoare, ca bag samă că mi-au schibat oamenii contractu’ și o zi pe săptămână nu servim interneți.
Până data aviatoare…hai noroc și la mai mare!
Blog din Ţara Bârsei 