Depresiile

unui weekend genial. Press play.

Io toată viața mea am fost mică. De înălțime și de vârstă. Adicătelea, de când am inceput grădinița până mai acu’ juma’ de an am fost cea mai mică din grupă / clasă / birou. Acu’ juma’ de an am primit cadou un coleg nou și ceva mai mic (ca vărstă) decât mine. Da’ nu se observă cu ochiu’ liber, și nu despre asta vreau să vă pove.

Ce vroiam să vă pove e că, după capu’ meu eu incă mai am 19 – 20 de ani (asta ca să nu zic 15 – 16) și reacționez ciudat când căte un puști cu 2 capete mai lung ca mine, da’ vizibil mai tânăr îmi spune „săru’mâna”. Sau când câte unu’ – altu’ cu care mă mai discut pe la muncă îmi spune „doamnă”.  Chestia e că de obicei exprimările astea le trec la capitolu’ „politețuri fără rost”. Numa’ că, în uichedu’ d’o trecut, stătui de vorba cu niscai elevi de liceu. Și din una în alta, am început să le povestesc că în 1900 toamna când am terminat eu liceul nuș’ ce s-a întâmplat. Chestie care iar nu-i ieșită din comun. Ce-a fost ieșit din comun a fost reacția a vr’o 2 – 3 dintre ei. Care mi-au spus că………….. „În anu’ ăla m-am născut eu”. Deci bă băieți, no more comments.

Articolul următor
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: