Dacă tot am ajuns la concluzia că majoritatea oamenilor care se învârt în jurul meu, cu sau fără voia mea, ( mai mult fără decât cu, da’ trecem peste), au fixații pe propriile persoane, m-am hotărât să mă fac egoistă. Sâc! Nu că n-aș fi de la mama natură, da’ e bine, din când în când să-ți accentuezi calitățile. Drept urmare:
1. Vorba unui ilustru contemporan (nu dăm nume, că se supără frate-miu) am reușit și io să evoluez de la epoca de piatră direct în era high tech, recte, mi-am tras smartfone. Și ca să nu ma fac cocalarus mioriticus (adica gicu’ d’ăla cu smartfone si bani de bip pe el) mi-am tras și abonament cu trafic de net incluși.
2. După lupte seculare cu bujetu’ personal, am reușit să-l înving, și…………. mi-am luat pozaci. Îl cheamă D 200 și deocamdată pare a fi vag mai dăștept decât mine. Da’ îi dau io de cap pân’ la urmă.
3. Ăsta paragraf e mai lung și intră la capitolu’ ” Alte chestii”
Mno, în uichend furăm tai la Zărnești. Și io până vineri, în respectivu’ Zărnești am ajuns de cam 20 ori. Da’ niciodată mai departe de spitalu’ de omini veseli. Eh, vineri am ajuns pân’ la ălălalt spital. Pe care îl cheamă „Dr. Caius Tiberiu Spârchez”. Nenea dupe care e botezat spitalu’ o fo’ de loc de acolo, și pare să fi fost băiat inteligent. Ceea ce nu aș putea spune despre părinții lui. Da’ nu comentăm.
Carevasazică, noi stăturăm pe un deal în spatele spitalului. Locație care a fost genială, cu mici excepții. Adicătelea, de unde eram noi se vedeau Bucegii, și Piatra Craiului. Asta dacă nu era spitalu’. Și Zărneștiu’. Și gașca de maidanezi care bântuia prin zonă. Care (gașcă) m-a obligat să fac economie la țigări. Că membrii ei zâmbeau cam fioros.
Daaaaaaaaaaaaar, ne distrarăm, mai învățarăm ceva chestii, ne mai dădurăm dăștepti, citiți și învățați, și mai cunoscurăm ceva oameni faini.
4. Cenzura e nașpa rău. Și răceala.
Hai noroc! Și sănătățuri.
Blog din Ţara Bârsei 
Claudia Popa
/ 14/10/2013Reetrospectiv vorbind, ori la Zarnesti, ori in alta zona, cu o poza cu munti pe fundal, cam tot aia ;)))