Profu’ de sport

Nenea ăsta mi-a adus brusc și dintr-o dată aminte de ce mi-am scos eu scutire la sport din trimestru II în clasa a 10-a. Croit pe sistemu’ „înalt ca bradu’ și prost ca gardu’ ” o fo vedeta săptămânii. Amu’ eu știu că profesorii de limba gimnastică îs cam frustrați că fiin’că_cam nimeni nu-i consideră profesori și tre’ să demonstreze iei la toată lumea că dă fapt tre’ respectați că iei a terminat o facultate, da’ nea’ ăsta a cam exagerat cu demonstrațiile. Adicătelea.

Prima seară în care am sesizat că există o fo marți. Când la unii dintre copiii lui i s-a pupăzat de jucat baschet. Numa’ că ăia unii erau doar trei. Și le-ar mai fi trebuit un om.  Drept urmare……… s-a băgat nea’ Gicu.Și după trei aruncări la coș a decis să-l ignore pe puștiu’ cu care era în echipă pentru că „oricum ești prost și nu ești în stare de nimic”.

Miercuri s-a mutat la masa de ping – pong. Și după vr’o două meciuri în care și-a făcut adversarii troacă de porci a ajuns la concluzia că ar fi cazu’ să ne arate mușchii. Motiv pentru care și-a dat jos tricou’.  Explicația lui a fost că i s-a făcut cald. Explicația mea e că erau cam multe mândre care păreau majore prin zona.

Joi din fericire au plecat pe undeva. Din nefericire s-au întors. Din fericire chestia asta s-a întâmplat după ce am terminat noi cina. Din nefericire m-am nimerit destul de aproape de el să-l aud urlând „duceți-că să vă spălați că arătați ca niște porci”. După care m-am chinuit să-l ignor. Și aproape că mi-a ieșit. Până pe la 1 dimineață, când unu’ din ai lui copchii a deschis geamu’ și l-a întrebat dacă nu-și aduce aminte cui i-a lăsat rucsacu’. Că nu-l găsește și nu mai știe ce a făcut cu el. Răspunsu’ lu’ nea’ Gicu’ a fost ceva de genu’: „dacă tu ești tâmpit și nu-ți aduci aminte unde îți lași lucrurile, de ce mă bați la cap cu tâmpeniile tale?”.  Eh, până pe la 2 dimineață co’chilu’ și-a adus aminte că și-a uitat rucsacu’ în sala de mese, și nea’ a tras altă concluzie: ” Te trezești dimineață la 5 juma’ și păzești sala de mese să nu ți-o fure careva”.  Deci, te’n mă-ta dom’ profesor.

Mno, vineri ai noștrii copii au avut în program paaaaaaartttttttttttttyyyyyyyyyyyyyy. Cu bumți bumți. Care party a început în sala de mese și a continuat afară. Pen’ că gașca de copii din Argeș s-a făcut ciorchine la ușă da’ nu avea nici unu’ tupeu să intre.  Ceea ce ne duce la ziua de:

Sâmbătă. Care a fost ziua de glorie a lu’ Gicu. Adicătelea, dacă noi făcurăm chef pentru toți se gândi iel să facă un foc de tabără. Da’ un foc d’ăla de n-a mai văzut Roma de pe vremea lu’ Nero. Motiv pentru care și-a luat 2 copchii și au plecat la căutat de lemne. După ce s-a oprit ploaia.  Amu’ io’s co’chil crescut la țară. Și prima chestie pe care am învățat-o când m-a uitat tata în pădure a fost să aprind focu’. Și io știu că lemnele ude, mai ales dacă au și frunze verzi nu se aprind chiar ușor.  Alea se aruncă_când focu’ arde mai abitir și să lasă peste noapte. Că ard. Mai greu, da’ ard. Și dimineață nu mai tre’ decât să arunci un vreasc să-ți hierbi cafeaua. Eh, nea ăsta, numa’ lemne ude cu frunze verzi a găsit. Și s-a chinuit să aranjeze lemnele pentru focu’ de tabară. Ceea ce a reușit. Șoferu’ de la microbuz. Da’ oricum, a marcat momentu’ cu „bine că stați să vă uitați la mine cum muncesc, da’ nu veniți unu’ să mă ajutați”. Amu’ nuș’ dacă replica era pentru noi sau pentru copchiii lui, da’ io ma pregăteam intens să mânc bătaie la remi, motiv pentru care l-am ignorat. Dupe vr’o oră s-a aprins și mirobolantu’ nostru foc de tabără. Și da, tot ne’a șoferu’ a rezolvat-o și pe asta. Și o ars în flăcări cam 10 minute. Dupe care o chicat. Arnajamentu’ de lemne, care este. Dupe care a făcut bum. Un tub de fixativ aruncat în foc. Chestie care l-a distrat la nebunie pe nea’ profu’. Care nea’ profu’ și-a adus aminte că noi am avut muzică mișto la discotecă. Și s-a trezit să-l întrebe pe unu’ din copiii noștrii că „voi aveați un laoptop ieri. Nu puteți să îl aduceți?” Deci Gicule, aveam 4 laptoape. Și 3 modemuri. Da’ nu, n-o să vezi nici unu. Că ești porc.

Eh, chefu’ s-a spart destul de devreme pen’ că toată gașca a ajuns la concluzia că muzica e cam de rahat, și era și frig, drept urmare toți copii s-au împrăștiat prin camere. Eu mâncam bătaie la remi în continuare, și făceam pariuri despre ora la care o să se îmbete profii din Argeș. Pariu pe care l-am pierdut. Pen’ că nea’ Gicu a aruncat juma’ de kil de apă peste foc, după care s-a ascuns într-o cameră. Cre’ că i-a mulțumit, până la urmă, aia la care i-a făcut masaj toată săptămâna (știu, îs țață, da’ pentru asta tot mă iubiți😀 ). Mno, tot când m-a uitat tata în pădure, am învățat că focu’ de obicei nu se stinge de capu’ lui. Eventual începe să se simtă singur și pleacă în vizite pe la garduri, case și alte chestii care au în compoziție chestii care ard.  Da’ bag de samă că pe Gicu’ nu l-a uitat tac-su în pădure.  Cu toate că ar fi trebuit. De tot.

Din fericire duminică au plecat. Imediat după micul dejun.

Mâne tragem concluzii.

Hai sănătățuri.

Articolul precedent
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: