Fantome

Prin vara lu’ 2007, după ce am plătit o factură de încălzire de 600 de lei, ai mei ca brazii au decis că divorțăm de CET și ne tragem centrală termică. Prin toamna lu’ 2009, ma războiam cu același CET, pen’ că măriseră taxele de debranșare, printre altele. Între timp, CETul, ca persoană juridică a crăpat. Urmașul lui, nea’ Tetkronu’, a ajuns la un moment dat la concluzia că, daca pe o scară îs mai punțin de 5 apartamente branșate la ei, debranșează din oficiu scara respectivă. Ăla a fost momentu’ în care am crezut că am scăpat definitiv de ei, pen’ că singurul vecin care mai era branșat la ei s-a văzut pus în situația de a-și monta centrală.  Chestia e că la momentul respectiv nu mi-am adus aminte că, din când în când, eu mai administrez încă un apartament, recte al bună-mii. Ceea ce ne aduce la fenomenala zi de ieri, când fantoma CETului a început să mă bântuie.

Carevasăzică, ziua a început genial. Adică m-am dus la muncă cu ideea fixă că stau și frec menta pâna la 3, când trebuia să mă prezint prin zona Piața Sfatului, să recuperez niște hârtii, și să mă plasez cuminte pe o bancă lângă Poarta Ecaterina să aștept un grup de francezi. Dupe care, visam la o bere pe o terasă. Sună fain, nu? Eh, tote visele mele s-au dus în………….. (inserați ce vă trece prin cap), pe la ora 2, când m-am trezit cu un telefon de la………………….. bună-mea. Care bună-mea imi explica_că a venit domnișoara Cristina ( ăsta nu era un roman?) care vrea nu’ș de act. Pe care nu l-a găsit. Da’ i-a dat niște acte, să facă domnișoara Cristina copii. Și a promis că i le aduce înapoi. Mno, în momentu’ ăsta, mie a cam început să-mi crească tensiunea. Mai ales că bună-mea nu știa să-mi zică ce anume acte i-a dat. Și cum eu nu prea gândesc logic în situații de genu ăsta (bine, eu nu gândesc logic de felu’ meu, da’ în cazuri ca cel de față și ultima urmă de logică face atac de cord), prima chestie care mi-a trecut prin cap a fost că ‘a bătrână i-a dat actele de la casă.  Drept urmare, mi-am mai făcut niscai datorii pe la birou, m-am cocoțat într-un taxi și m-am cărat la bună-mea, cu intenția de a rupe niscai picioare. Decât că nu-mi era foarte clar ale cui. Ajung la ‘a bătrână și-o mai întreb o dată ce acte a dat. Între timp ajunsese și sus numita domnișoară, și toate actele erau pe masă. Din ce mi-a zis bună-mea n-am înțeles nimic, motiv pentru care m-am dus în vizită de …….. lucru la dom’șoara. Care dom’șoară mi-a explicat că vor să debranșeze coloana de căldură de la Tetkron, că nu mai e nimeni pe coloană branșat la ei, și că susnumiții vor nuș’ ce hărtii ca să nu-i mai puna să plătească căldură la iarnă.  Da’ de fapt nu tetkronu’ vrea hârtile alea. Tanti de la asociația de propritari le vrea. Ca să le ducă la Tetkron. Ca să facă ăia nuș’ ce.

Eh, bună-mea nu avea respectiva hârtie. Da’ având în vedere faptu’ că_când am montat centralele le-am montat pe amândouă în același timp și cu aceeași firmă, am presupus că ceva hârtii sunt la mine acasă. Motiv pentru care am luat-o la fugă prin cartier, să caut hârtiile. Pe care, logic, nu le-am găsit. Dupe care m-am cocoțat în alt taxi, și m-am cărat în Piața Sfatului, că am cerut derogare de la locu’ de întâlnire, că nu-mi era foarte clar când ajung înapoi în centru. Mno, în timp ce așteptam susnumiții francezi, m-am calmat și am început să gândesc. Și am ajuns la niscai concluzii. Gen:

1. Actele de la apartamentu bunică-mii îs la mine acasă. Că după ce au facut succesiunea după ‘ăl batrân s-a dus numa’ mama la notar să ia actele, și pe vremea aia am avut o sclipire de geniu, care mi-a zis că n-ar fi chiar inteligent să ramână hârtiile alea la bună-mea.

2. Tanti de la asociația de propretari a bună-mii ori e retardată ori suferă de lene cronică. Adicătelea îmi cerea o hârtie care e la ea din 2007, care era emisă de CET, și pe care vroia s-o ducă la urmașu’ CETului. Care oricum avea, dacă nu o copie, cel puțin cunoștiță de ce scria in ea, pen’ că 2 ierni la rând au calculat cât tre’ să plătească bună-mea pentru țevi, după ce scria în hârtie.

3. Încep să am reacții ciudate gen întâi omor omu’ după care îl întreb de sănătate.

Dar, deh, asta era situația de ieri. Azi pe la prânz mă sună din nou………… dap, bună-mea. Care mi-a explicat că a venit domnișoara Cristina (da, iar mi s-a ridicat tensiunea) care i-a zis că tanti de la asociație nu mai vrea nici o hârtie (mi-a scăzut brusc tensiunea) și că nu mai trebuie să caut nimic. După care, ca să-mi dau eu seama că n-a mai făcut prostii, a mai sunat o dată, pe la 6 seara. De data asta pe fix. Partea proastă e că nu era nimeni acas’ la ora aia, și femeia s-a speriat. Motiv pentru care a mai sunat o dată,……………. la soacra soră-mii, că mie îmi uitase brusc număru’ de mobil.

Până una – alta, hai sănătățuri. Ne vedem la Ocnă.

Articolul următor
Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. viru'

     /  10/08/2013

    tipic descendentelor latine. vrema da’ nu mai vrem. si nu stim daca ne treb’e.

    hai noroc,

    si cu frantzujii ce ai facut ? berea o fo buna?

    ristecpa!

    Răspunde
    • Athe

       /  10/08/2013

      Pe francezi i-am pus să danseze în Piața Sfatului. Și berea o fo bună rău.😀

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: