Descoperiri

Azi fusei în vizită la ‘a bătrână. Care e o femeie foarte conștiincioasă și ordonată. Mai ales când vine vorba de chitanțe. Care chitanțe îs aranjate frumos, dupe an, lună și  firmă. Numa că, din când în când, câte o chitanță mai zace câte o săptămână – două în vitrina din bucătărie. Și alea, de obicei îs chestii plătite de alții, la care tre’ să le dea banii.

Mno, azi în vitrină la ‘a bătrână erau doo chitanțe. La care n-am avut de lucru și m-am holbat puțintel mai atent. Și mi-am adus aminte de ‘al batrân. Că prima chitanță era făcută pe numele batrânului. Și scria pe ea „îngrijire”. A doua era ceva mai ciudată. Că am recunoscut numele de familie, da’ prenumele……………… io nu l-am auzit niciodată.

Amu’ ‘ăl bătrân a fost la viața lui oltean. Și îl chema Oaie. Ceea ce, apropos de nume predestinate, explică crizele de prostie pe care le am din când în când. Mno, pe chitanța număru doi scria Oaie Laszlo…… ceva, că după Laszlo mai erau niste litere, da’ nu le-am ținut minte. Care chitanță era emisa de Parohia reformată ……………. Asta nu-i glumă, că n-au scris numic pe …………..Mno, ajung acas și o întreb pe mama pe numele cui e făcută chitanța aia.

M(ama): pe numele lu’ mama.

Eu: și cine mama naibii e Laszlo…chestie ăla?

M: Păi știiiiiiiii, cum pe tac-tu îl cheamă Ion, pe al meu îl cheamă Laszlo.

Eu: Bun, și totuși, cine-i Laszlo, că pe tac-tu din buletin, adică ăla de-l știam io îl chema Vasile.

M: Laszlo e Vasile la unguri.

Eu: Bine, da’ Laszlo a cam murit. De vr’o 9 ani.

M: Păi mama tot a lu’ Laszlo e. Decât că nu mai e nevastă-sa, e văduva lui.

E: Mno bine, da’ Laszlo era oltean. Și creștin ortodox. Genu’ care ultima dată a fost la biserică acu’ 33 de ani, la botezu’ meu. Că la botezu’ soru-mii n-a avut chef să se ducă. Și următoarea dată când a  avut de’a face cu popa a fost acu’ 9 ani, când l-a lăudat în dosu’ bisericii.  De ce e facută chitanța pe numele lu’ Laszlo?

M: Apăi așa se face.

Ceea ce se traduce pe românește prin ” Nu mă mai fte atâta la melodie”. Ca fapt divers, prima chitantă era facută de Parohia Ortodoxă „Dumnezeu cu mila” și era pentru ingrijit mormântu’. Pe numele mortului. Încurcate îs căile (slujitorilor) domnului.

Hai ceasuri bune.

Posted by Athe on 29/01/2013

https://4th3.wordpress.com/2013/01/29/descoperiri-2/