Brambura

Când se apucă_careva să-ți iesplice cam cum zboară avionu’ e ca atunci când vrei neapărat să vezi un film și ți se face rezumatu’.  Motiv pentru care n-am să vă pove despre senzatiile tari din avion, da’ o să va spui ca tanti Europa arată superb de la ‘j de kilometrii înălțime. Amu’, bucata de zbor pân’ la Munchen o fo scurtă, da’ așa de scurtă, că n-am apucat să mă dezmeticesc prea bine, și a trebuit să mă scobor din avion. Dacă stau bine să mă gândesc, mi-a luat mai mult să ajung din Brașov la București decât din București la Munchen. Bucata ailaltă de zbor în schimb a fost aaaaaaaaaaaltă mâncare de pește. Că avionașu ăsta era puțintel mai mare. Și avea un monitor pe care arăta boborului cam pe unde se situează el pe glob. Și cam 70% din excursie, boboru’ era deasupra la o baltă albastră și mare. Amu’ chestia asta n-ar fi fost o problemă, pen’ că din cauză de ADN io-s obisnuită să dorm pe scaun. Ceea ce aș fi făcut cu plăcere, dacă n-aș fi avut ceva colegi excursioniști dotați cu niscai progenituri sub 5 ani de viață care aveau vagi probleme cu statu’ pe scaun mai mult de 10 minute. Și cu ținut gura închisă. Cam tot aceeași perioadă. Partea bună în toată afacerea asta e că avionu’ era dotat cu caști pentru fiecare excursionist. Partea proastă e ca, și după ce am dat muzica la maxim tot se auzeau urlete și țipete de progenituri. Eh, spre norocu’ meu, la un moment dat ființele urlătoare au adormit, fapt care m-a ajutat să aud mai bine huruitu’ a 4 x 2 motoare maaaaaaaaaaaaari de tot. Motiv pentru care încă aud în dinți. Da’ nu-i bai, îmi trece. Nu știu exact când, da’ îmi trece.

În altă ordine de idei, în aeroport, oricare ar fi el, nu se fumează. Decât în fața ușii. Numa că, Otopeniu’ nu intră în categoria „oricare aeroport”, drept urmare, undeva lângă poarta 7 e o crâșmulită foarte ermetic închisă, unde se cam fumează. Nu știu cam care îs condițiile să primești dezlegare înspre a fuma acolo, că nu m-a tentat, da’ presupun că tre’ să dai banii pe vr’o cafă care face cam cât 2 pachete de pipe.

Până una alta, hai sănătățuri! Și ne-om mai auzi.

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

1 comentariu

  1. fix asa m-am distrat si io care am facut de la Craiova la Lugoj de vreo 3 ori cat de la Timisoara la Madrid, a si am vrut sa invat niste copii sa zboare fara parasura cu parintii care iau plodul de 1 an si ceva maruntis in avion cu tot

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: