Chestii

care ne demostrează că încă sunt cu capul în nori.

Azi m-am hotarât să plec de acasă cu mâinile în buzunare. Ceea ce am și făcut. Partea proastă e că, de când am fost nevoită să port nădragi fără buzunare, mai toate chestiile importante stau în portofel, care portofel e puțin cam mare, motiv pentru care nu îmi încape în nici un buzunar. Eh, azi dimineață trebuia să ajung la o adresă despre care logica mea de beton armat îmi zicea că e pe undeva pe traseul meu zilnic, da’ GPSu’ din creierașu’ meu adormit n-o putea localiza. Drept urmare, am folosit metoda „bețiv la 3 dimineață”, adicătelea urcat fizicu’ impresionant într-un taxi, spus lu’ nenea șoferu’ adresa și stat cuminte. Toate bune și frumoase, numai că pe la jumătatea drumului am inceput să mă întreb chestii. Și prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost dacă am bani să plătesc taxiul. Dar care mi-am adus aminte că mi-am luat țigări înainte să mă urc în taxi. După care m-am întrebat dacă mi-am luat cheile. Și cum neuronul meu începuse să se trezească încet dar sigur, am ajuns la concluzia că, totuși, am încuiat ușa când am plecat. Cred. Oricum, cheile erau în buzunar. După care, nea’ neuronu’ meu a ajuns la concluzia că mă întorc acasă cu autobuzul. Că doar am abonament. Și neuronu’ meu era din ce în ce mai fericit. Decât că, la un moment dat am descoperit automatul de cafea de la respectiva adresă. Și după o chestie pe care eu am vrut-o expresso lung fără zahăr, dar s-a dovedit a fi expresso mic și dulce, neuronu’ meu și-a adus aminte că am abonament. În portofel. În geantă. Pe pat. În camera mea. Acasă. Adică la mama dreaq. Noroc_că casa de belete nu era închisă când am plecat. Că mă lipeam de o excursie pe jos până acasă. Pe ninsoarea aia magnifică de azi.

A! Și azi am descoperit unde e de fapt stația de salvare. Și intrarea în curtea bisericii din stație de la sanitas. Și că tanti primăria nu deszăpezește străduțele din cartiere, chiar dacă străduțele alea sunt singurele legături dintre stația de salvare și restu’ lumii.

Mno, hai noroace. Și la vară cald.

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

1 comentariu

  1. viru'

     /  17/02/2012

    No,

    vezi ce ghine ie cand pleci d-acas’ doar cu tine?

    Ca daca plecai cu geanta, mai stiai tu amu atatea treburi? Sau te mai bucurai tu de degeraturile capatate?

    In alta ordine de idei e mishto ca ai inceput sa treci mai des p-acilea….

    Tchuss!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: