Filozofări de duminică

S-a făcut decemrie, și ca în fiecare an, în decembrie ne aducem aminte. Că suntem români (o zi), că tre’ să fim mai buni (până ne spovedim), că avem neamuri/cunoștințe/prieteni pe care nu i-am mai văzut de-un car de ani (2 zile), motiv pentru care trimite mesaje și/sau mailuri la grămadă în ideea că respectivii o să creadă că-i trimis personal pentru ei. Eh, excepția de la regula asta e mon pere. Care în fiecare an (de vr’o 10 încoace) își aduce aminte, în sfânta luna decembrie, că el vrea să se pensioneze. Și de 10 ani încoace îi spun că nu poate. Încă. Problema e că, până anu’ ăsta, placa era ” Tati, în 2012”. Eh, anu’ viitor e 2012. Și ăl bătrân vrea să se pensioneze. Numa’ că, ai noștrii ca brazii au schimbat legea. Și nu prea mai poate. Chestie pe care i-am explicat-o azi la telefon. Decât că nu m-a crezut. Motiv pentru care mi-a promis solemn că ma mere o să apară azi acas’ cu cartea de muncă a susnumitului tată, pen’ ca eu să mă apuc de calculat cam când poa’ să iasă el la pensie. Da’ să-i spun și dacă mai poa’ să lucreze după aia. Și dacă iese la pensie anticipat cu cât îl penalizează. Și cât timp. Și cât o să ia el pensie. Și cum se face dosaru’. Și să-i fac o copie. Și ceva oi face, că mi-o promis un pachet de pipe. Când o să ia leafa. La anu’. Sau la prima pensie.

În altă ordine de idei, nașii soru’mii și-au adus aminte că pe nepoate îl cheamă, printre altele și Andrei (să-mi trăiască). Și s-au gândit ei, în sinea gândului lor, să-i facă o vizită. Ceea ce au și făcut. Decât că, după ce n-au răspuns la nici un telefon vr’un an de zile, tanti nașa a venit cu o falcă în cer și cu una în pământ, că nesimțiții de fini nu i-au căutat de doi ani. Chestie care m-a făcut să-mi doresc să-i scot dinții. Drept urmare m-am cărat din camera de protocol (a se citi bucătărie). Decât că înainte să apuc să mă fofilez a tre’it să răspund la aceleași întrebări stupide la care răspund de când îi știu, gen ce face frati-tu, cum îi merge, s-a însurat, și, mai ales, dăăăăăăăăăă-neeeeee și nouă număru’ lui de telefon. Că pe noi nu ne-a mai sunat de câțiva ani. Fie vorba între noi, nici pe tac-su nu l-a mai sunat de juma’ de an, da’ ăla nu se pânge.

În ultima ordine de idei, hai sănătățuri. Și sărbăutori fericite (asta așa, preventiv, în caz că nu mai dau prin zonă până atunci).

Anunțuri
Articol anterior
Articol următor
Lasă un comentariu

1 comentariu

  1. viru'

     /  04/12/2011

    hai noroc!

    vezi, ce se intampla la tine e efectul mutarii limbilor la ceas, ca e intuneric multa vreme , si lumea are timp sa cujete…… in fiecare dimineata apar in cap matreatza….pardon intrebari iezistentiale….si treb’e sa raspunzi la ele……get used to it!

    pe de alta parte, stii ce se zice despre familie, nu?

    ristecpa!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: