Izolarea blocului. Stage 1

Undeva pe la mijlocu’ lu’ Florar un stimabil vecin a trăznit la gazeta de perete un anunț cum că ne ședințim înspre a dezbate problemuri importante pentru satu’ nostru vertical. Și a descoperit subsemnata cu vagă stupoare că ne bate gându’ să izolăm blocu’. Pe mine personal nu mă excită extraordinar de tare ideea, pen’ că toată povestea asta vine cu trena ei de jeg și zgomote nu foarte plăcute urechilor mele. Dar  deh, pe sistemu’ ” daca-i musai, cu plăcere” m-am dat peste cap și am făcut rost de bani, dupe care m-am pus pe așteptat. Asta pen’ că, nenea când a venit el prima dată de m-a pus să-i semnez un contract și să-i bag în buzunare 10 la sută din valoarea lucrării a zis că cel târziu la mijlocu’ lu’ Gustar o să apară cu surle, trâmbițe, ostași, schele și alte chestiuni de gen și o să se apuce de lucru. Decât că s-a făcut de Brumărel și nenea nu mai venea. Amu’ prea multe probleme nu mi-am făcut eu, pen’ că se iezista un anumit vecin pe care puteam să-l bat de alea 10 la sută cât am dat avans. Numa că, sâmbătă drăguță dimineață a apărut alt anunț la gazeta de perete care zicea că luni pe sară o să apară nenea, care vrea juma’ din bani. Și nenea o venit. Și urma ca marți să se apuce de muncă. Și, luni când am ajuns eu acasă (să fi tot fost 5 dupe amiezi), lângă blocu’ meu 3 hăndrălăi descărcau schele dintr-un camion. Având în vedere că  omu’ nu-și primise banii (încă) m-am gândit eu, în sinea gândului meu, că o să vă comentez în timp real operațiunea ”izola-ne-am blocu’ ” în stilul propriu și personal al lui Ilieeeeeee Dobreeeeeeeeeeee. Și a trecut ziua de luni. Marți dimineață, am studiat starea lucrărilor: erau schele întinse pe un perete și un sfert. Și visam eu că până seara o să fie măcar juma’ de perete gata. Dar, azi e miercuri, e 8 sara, și lucrările sunt în stadiul de marți dimineață. Chestie care mă bucură nespus. Pentru că n-o să trebuiască să-mi spăl geamurile săptamâna asta. Și dacă izolatu’ se desfășoară în ritmul de până acum, presupun că pentru spălat geamuri o să apelez la tehnica tatei : ‘Dă doamne o ploaie, să spele și rușinea asta”

Până una alta, am ales culorile în care o să ne vopsească nenea blocu. Și de la roz bombon cu moeuve am ajuns la eternul crem cu maro. Încă nu ne-am hotărât ce culoare o să aibă moțu’, da’ nu-i timpu’ pierdut. Drept urmare, vă doresc o toamnă plăcubilă, și promit că vă țin la curent cu evoluția lucrărilor. Dacă o să mai fie cazu’.

Hai sănătățuri!