Ședință cu părinții

Când a terminat soru-mea liceul am crezut că am scăpat de corvoada ședințelor cu părinții. Că toată povestea asta a început pe vremea când susnumita soră era prin clasa a șasea. Și io prin a 11a. Că ai mei se cam mutaseră la țară și nu mai aveau timp/chef de nimicuri de genu’ ăsta. Cât a fost co’chilu’ în școala generală ședințele erau simple, deoarece bicoz mă cunoșteau toți profii și nu-și băteau capu’ cu mine. Când a ajuns co’chilu’ la liceu, la prima ședință s-a strâmbat puțin diriga ei la mine, da’ s-a obișnuit cu ideea repede. Asta pentru că majoritatea ședințelor se făceau pe sistemul :„ne trebuie bani pentru… chestii”.  Motiv pentru care  m-am decis că dacă vr’o dată mă fac mare și o să am progenituri personale, la ședințele cu părinții se duce tac’su, că eu nu mai particip la așa ceva veci pururi.

Amu’  încă îs de părere că în cazul progeniurilor personale la ședințele cu părinții se duce tac’su, numa’ că partea cu veci pururi nu mi-a ieșit. Și vinovat e, logic, tot prințu’ moștenitor al fomeliei. Că educatoarele lui au dat strigare că azi la șaisp’ce trecute fix se ședințează cu părinții. Cumnatu’mio ajungea până la ora aia acasă, decât că nepoate nu prea suportă statu’ peste program la grădi’, motiv pentru care tre’ia adus acas’ și păzit. Soru’mea are program până la 5 juma deci nu ajungea nici s-o bați. Eu mi’s în conțed. Și neamu’ meu cel fălos a tras la sorți și m-am nimerit io delegat la ședința cu părinții. Drept urmare m-am dus. Amu’ ședințele făcute pe sistemu’: ne vedem, voi cereți bani, eu notez câți și plec acas’ nu mă deranjează. Decât că ședința de azi a durat două ore. Timp în care a trebuit să mă înghesui pe un scăunel mic mic mic de tot, ocazie cu care am aflat de ce persoanele care suferă de obezitate morbidă prin statele unite ale suei îi dau în judecată pe patronii restaurantelor care au scaune cu mânere. Motiv pentru care încă mă mai doare o anumită parte a corpului. Da’ după ce oi scăpa de vânătăi o să uit partea asta din expriență. Durerea de la extremitatea cealaltă a corpului, în schimb, va fi mai greu de uitat. Amu’ n-am nimic cu bieții părinți, că până la vârsta asta m-am prins că mai toți avem probleme de personalitate și ne credem mai deștepți decât suntem. Și că tre’ neapărat să ne dăm mari și să ne impunem părerea. Și că mulți habar n’avem pe ce lume trăim. Da’ tot a reușit să-mi sară țandăra și să-mi doresc să fiu pe un vârf de munte, doar eu cu păsărelele. Faza cea mai fenomenală e că, de ceva timp tot ce se numește învățământ preuniversitar (că ăla universitar mă lasă rece momentan) tre’ să-și angajeze consilier care să ne iesplice nouă ce probleme au copiii noștrii la cap. Chestia asta mi se pare super bună, mai ales că am dat la un moment dat peste una bucată consilier care părea că știe ce face. Decât căăăăăăăăăă, la fenomenala noastră ședință cu părinții a apărut și tanti consiliera grădiniței. Care a ținut neapărat să ne spună, pe post de introducere, că ea e consilier la două grădinițe, dar e plătită numai pentru una. Ok, nu comentăm, că deh, bugetarii săracii pătimesc greu mânca’i’ar mama. Partea proastă e că, draga de tanti consiliera se chinuia să ne explice nouă, necunoscătorilor că e extrem de important și vital să semnăm o bucată de hârtie prin care să ne dăm acordul de principiu, cum că, în principiu, ăăăăăăăăăăă, dacă ăăăăăăăăăăăăă sesizează, adică vede ăăăăăăăăăă ea ceva care cum că ceva n-ar fi ăăăăăăăăăăă în regulă cu copilu’ ăăăăăăăăă adică la comportament, cum vă spuneam și ăăăăăăăăă anu’ trecut, adică e important să stea de ăăăăăăăăăăăăăă vorbă și cu copiii ăăăăăăăăăă pentru că au crescut și ăăăăăăăăăăă se poate adică sunt copii în grădiniță cu părinții ăăăăăăăăă care de fapt stau la bunici ăăăăăăăăăă divorțați prin străinătate ăăăăăăăăăă adică oricum nu-i obligatoriu, dar tre’ ăăăăăăăăăă adică o hârtie prin care să știe ea că suntem ăăăăăăăăăăă că dacă copilul prezintă ăăăăăăăăăăăăă și a fost și logopedul ăăăăăăăăăăă, dar copii n-au cine știe ce ăăăăăăăăă trebuie să plec la ședință la grupa de lângă. Fază la care eu m-am blocat. Că dacă copilu’ meu ajunge pe mâna unei ‘telighente de genu’ ăsta, fie ajung eu la pușcărie, fie ajunge ea în loc luminat, în loc cu vredeață…. (situațiile nu se exclud reciproc). Amu’ ședința s-a terminat la 6. E 10 și eu încă mă întreb cine și de ce a angajat-o pe ma’mzel. Și cum mama dracului a reușit aia să termine facultatea. Că pe lângă faptul că nu are nici un soi de coerență în vorbire subiectul și predicatul la ea n-au nici o legătură unu’ cu ălălalt. Și băieții îs de genu’ feminin. Și fetele de genu’ masculin. Motiv pentru care, foaia ce ne-a dat-o tanti consiliera la inceputul sedinței a rămas albăăăăăăăăăă ca spuma laptelui. Că n-a semnat-o nimeni. Singura chestie care mă oftică e faptul că nu i-am reținut numele. Da’ pot să bag mâna în foc că era 100% românesc.

Mno, hai sănătățuri și uichenduri plăcute!

Articolul următor
Lasă un comentariu

3 comentarii

  1. viru

     /  23/09/2011

    pana la urma, cati bani tre’be?

    Noroc!

    ca nu ai mai specificat…. ai ramas blocata la balbalbaliala aia oligofrena…..

    Prost!

    Răspunde
  2. ăăăăăăăăăă, acum e ăăăăăăăă atunci. Căăăăă deee, asta e!
    Multă baftă, că mare e gradina Domnului şi… mulţi i-au sărit gardul.😉

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: