Telefoane

Şed şi cujet că_când stimabila de ma mere o să înveţe să butoneze telefonu’ pe care îl are în propr’etate de v’o tri ani, o să reeditez beţia pe mare am tras’o cu fra’i’miu  acu’ vr’o 6 ani, beţie din care m-am trezit după o săptămână. Că până atunci o să plătesc facturi la telefon d’an boulea şi dejaba. Că să vă spui. Mă sună azi susnumita mamă personală cu rugămintea s’o sun pe a ei mamă la fel de personală şi să mă interesez îl legătură cu dotările ei. Adică tre’ia să aflu dacă are ‘a bătrână pâine.

Paranteză. Ma mere ştie că telefonu’ are un buton funcţional: adică ăla verde. Motiv pentru care ea ştie doar să răspundă la telefon. Adică ştia. Că nuş’ cine i-a explicat cum se formează numerele. Şi singuru’ număr pe care’l ştie pe d’a rostu’ e al subsemnatei. Motiv pentru care păţesc chestii…. Închis paranteza.

Deci, s-o sunăm pe ‘a bătrână. Partea proastă e că eram la muncă şi n-am putut să verific desfăşurarea telenovelelor pe hozo teve. Drept urmare sun. Şi sun. Şi suuuuuuuuuuuuuuuuun. Şi într-un târziu răspunde bună-mea, semn că erau reclame. Şi întreb şi io tâmpenii ca chioru’ scos dintre cifre şi aruncat în mijlocu’ unor problemuri cu care n-am tangenţă în viaţa de zi cu zi. Că io nu cumpăr pâine. Deci, am aflat că a bătrână are da n’are pâine, mi-a luat juma’ de oră s’o conving că’s la muncă_că una dintre colege era în plină criză de râs şi babette era ferm convinsă că io’s la chef, i-am povestit ce’a făcut nepoate în ultima lună şi cum e vremea afară, s-au terminat reclamele şi m-a expediat. Decât că după aia a tre’it s’o sun pe ma mere să’i explic că sa mere nu prea are pâine, şi dacă tot a întrebat ar fi cazu’ să se deplaseze să’i ducă. Numa’ că m’am trezit cu o replică de genu’: „Aaaaaa, păi nu mă duc azi. Sun-o şi spune-i că nu mă  duc decât mâine”. Apăi, suna-ţi-o. Când ajungi acas’. Că de pe fix şti să suni. Sper.

Partea proastă în toată afacerea asta e alta. Ma mere „NU ŞTIE” să folosească telefonu’ cu intermitenţe. Că mai drăguţă dimineaţă m-a sunat să-l sun pe mon pere să-i spun că l-a sunat fi’su aseară şi n-a putut să dea de el. Şi sun. Şi la prima încercare telefonu’ mi-a zis că cling. La a doua încercare mi-a zis ceva de o reţea, adică_că io îs, da’ tata nu’i. În reţea, care este. Deci, o sun pe ma mere, îi comunic rezultatu’ şi mă întorc la muncă. După care mă sună iar, să-mi spună că a vorbit cu cumnată-sa şi a trimis’o să-l anunţe pe nea’ Ioane că nu-i merge telefonu’.

Şi iară şed, şi iară cujet: în toată afacerea asta,  oare, FACE CAREVA MIŞTO DE MINE?!

Hai sănătăţuri!

Anunțuri
Articol anterior
Articol următor
Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. viru

     /  13/01/2011

    No offence,

    da’ io cred ca inca esti la munca cu ochiu’ – a se citi capu’ – in ecran si cifre, ca m-ai dezorientat/ agitat/ blablablat rau de tot cu povestea ta….

    si las-o mai moale cu cafeaua !!!!

    saptamana usoara (ce a mai ramas din ea) !

    Răspunde
  2. Maaare napasta cu telefoanele astea! Nu era mai bine cand nu se ecsista? Ba era!
    M-am amuzat copios la acest post al tau! O zi minunata!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: