Post coitum…..

triste est, după cum se exprima un ilustru contemporan (nu dăm nume).  Că dacă nu v-am spus, vă spui acu’. Săptămăna trecută se futu concediu subsemnatei din cauză de probleme cu calculatoarele din dotatrea fabricii unde dau cu sapa în cămpul muncii. Şi toată saptămăna am fluierat la stele şi m-am rugat de diferiţi musiui să-mi rezolve şi mie problemele. Şi ziua de azi m-a găsit facănd chestii pe care nu le-am mai făcut de cănd mă ştiu: am aşteptat toată ziua doi tipi, dintre care unu tre’ia să-mi aducă 3 calculatoare, iar celălalt să-mi repare programul de oameni telighenţi. Partea proasta e că a venit doar unu, adică ultimul din înşiruirea de mai sus. Chestie care m-a ajutat, da’ nu foarte mult. Că, acu’, pe lăngă faptu’ că a tre’it să caut cam tot ce se numeşte declaraţie legată de salarii pe net, îmi aştept răndul la unu’ dintre calculaoarele funcţionale, să poci şi eu să-mi trimit declaraţiile care tre’ia să fie gata acu’ vr’o tri ore. Da’ mai au ale mele colege de butonat. Ceea ce înseamnă că azi dorm aici.

That was live blogging.

PS, eventualele greşeli de ortografie şi faptul că î din a lipseşte cu desăvărşire se datorează faptului că butonez un laptop insensibil la nevoile mele 😀 Şi măcar dacă al fi al meu………………..