Flying Time la Conacul Ţara Bârsei

Ca om oboist ce mă aflu, găsesc de cuviinţă să vă povestesc despre locurile mele de hodină şi pierdut vremea, adică despre crâşme. Mai bine spus, azi vă pove despre crâşmele mele preferate.

Şi începem prin a prezenta oaspeţii, că aşa-i frumos. Carevasăzică, din piaţa mare, dacă coteşti stânga pe lângă colegiul Gheorghe Lazăr, pe strada cu acelaşi nume la numărul 6 găseşti Hostelul Flying Time. Amu’ n-am nici cea mai vagă idee despre condiţiile de cazare (care există, pe bune), că nu le-am încercat (încă), şi despre ce nu ştiu nu vorbesc, pardon, nu scriu, dar, pot să vă zic vr’o două despre crâşma din dotare. Deci, cum intri pe poarta raiului (mă gândesc că o fi poarta raiului din moment ce pe porţi tronează Adam cu frunza şi Eva cu mărul), intri într-o curte interioară cu ziduri înalte partial acoperite de verdeaţă. În stânga, după prima uşă încep surprizele. Prima mea impresie a fost că am intrat în sala de aşteptare a unui bordel de lux din secolul 18. Bine, impresia s-a datorat faptului că în sala respectivă tronează două divane pe care cea mai comoda poziţie e la orizontală. A doua impresie a fost că am nimerit în salonul unei doame din secolul 17. Impresia asta se datorează mobilierului compus din replici după piese din secole de mult apuse, bibliotecii (cu majoritatea cărţilor in germană, ceea ce nu mă ajută foarte mult), oglinzii de pe perete şi zugrăvelii. A treia impresie a fost că nu mai vreau să plec de acolo, ceea ce s-a datorat muzicii (niste superbităţi din anii 60 – 70) şi atmosferei de vacanţă (da, vreau în vacanţă).

Şi gazdele, că-i sănătos.  Carevasăzică, din Livada Poştei, dacă urci pe Mureşenilor, la numărul 3A găseşti Conacul Ţara Bârsei, dar ca să-l găseşti trebuie să intri pe gangul de lângă BRD, şi să deschizi uşa de lemn din fundul curţii. Amu’ prima uşă pe stânga e salonul de nefumători, drept în faţă e salonul de fumători. Recomandarea e să treci prin salonul de fumători şi să cobori treptele. O să descoperi cea mai liniştită terasă din centru vechi. Nu-i muzică, dar compensează fântâna, raţele, frunzişul de după ziduri şi, dacă ai noroc, discuţiile de la masa scriitorilor. Ce face toţi banii la terasa asta e priveliştea, adicătelea ai vedere directă la turnul negru şi la pădurea de pe Warte. Şi dacă n-ai chef să vezi sau să auzi nimic, mesele de pe metereze sunt cea mai bună ascunzătoare. O să îţi tulbure liniştea doar chelnerii, din când în când şi pârâul Graft. Nici în cazul ăsta n-am testat cazarea, dar şi aici există. Am testat în schimb bucătaria. Bună şi ieftină.

Cu alte cuvinte, dacă ajungi vreodata în una din locaţiile sus menţionate s’ar putea să ne încrucişăm spadele, paron, drumurile. Până atunci, hodină plăcută şi poftă bună.

Articolul precedent
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: