Fâl, fâl, fâl……

Dacă îmi aduc bine aminte v-am mai povestit cândva ce mult îmi plac mie porumbeii. Decât că, de atunci am descoperit cu stupoare că susnumitele zburătoare îs cam bezmetice (sau chioare) ele de felul lor. Carevasăzică, tot cum v-am mai spus mai dedemult, io n-am voie să fumez în biroul în care dau cu sapa în câmpul muncii, motiv pentru care tre’ să-mi deplasez fizicul impresionant până în curtea cu care e dotată fabrica în care îmi desfăşor activitatea de producţie (producţie de CO2, nervi şi datorii, care este). Şi, de multe ori, cum fumez io liniştită, visând la păduri de conifere, pârâiaşe cristaline şi ale nimicuri d’astea sub geamu’ dereftorului ‘ăl mare, mi se întâmplă să mă trezesc din visări din cauză de bubuituri puternice. Şi de fiecare dată când se întâmplă chestia asta descopăr câte un porumbel făcând cale întoarsă dinspre geamu’ dereftorului, cu care, în prealabil s-a ciocnit (cu geamu’ adică, nu cu dereftoru’). Din cauza asta, dom’ dereftor a ajuns să-mi împărtăşească sentimentele în legătură cu porumbeii, şi, într-o sfântă dimineaţă, după o sperietură de zile mari, i-a trimis pe doi pălmaşi în pod să scape de porumbei. Şi cum la noi ordinul se iezecută nu se dicută, s-au dus oamenii. Şi au coborât cu 7 saci de ouă/pene/cuiburi/porumbei morţi. Şi toată afacerea asta a dus la scăderea numărului de porumbei cu…………. nici unu’. Că n-a avut nimeni praştie să văneze porumbeii care zboară liberi pe ceru’ Braşeului.

Hai zburătăceală plăcută!

Publicitate

Posted by Athe on 10/06/2010

https://4th3.wordpress.com/2010/06/10/fal-fal-fal/