Azi drăguţă dimineaţă când făcui io ochişori (pe la 8 trecute fix), aveam în cap bine definit postu(rile) pentru ziua de azi. Carevasăzică am vrut eu să vă povestesc despre adunarea de ieri şi despre problema lu’ nea’ Costache (despre care urma să ma informez înainte). Decât că mi-am început ziua în mod obişnuit, adică agăţat din zbor o cană de cafea şi o ţigară şi plasat fizicu’ în faţa geamului de la bucătărie. Că ţigara de dimineaţă o savurez în timp ce verific buletinu’ meteo în timp real. Numa’ că, mi-am aruncat ochii pe geam, m-am enervat şi am uitat tot ce-am vrut să scriu. Motiv pentru care am luat-o de la capăt da’ cu alt subiect.
Amu’ nuş’ dacă vă mai aduceţi voi aminte, da’ mai dedemult erau prin Braşov o groază de copaci pe marginea dumurilor. Decât că în timp marea majoritate a susnumiţilor copaci au decedat din motive de secure. Şi toate zburătoarele care îşi făceau veacu’ prin susnumiţii copaci şi-au mutat domiciliile prin alţi copaci, care au mai găsit şi pe ‘coperişele blocurilor, care n-au mai găsit. Copaci care este. Eh, având în vedere şi luând în considerare faptul că eu vieţuiesc la ultimu’ etaj, am pe post de vecini la etaju’ de deasupra ….. un stol de porumbei. În 7 ani de când suntem vecini am învăţat să ignor sunetul făcut de zeci de gheruţe care umblă agale pe tablă, şi ciudăţeniile de sunete pe care le scot porumbeii când dorm şi le-am iertat în timp sute de sperieturi cauzate de fâlfâitu’ aripilor. Numa’ că nu mă pot obişnui cu faptul că stolu’ meu de porumbei e groaznic de needucat. Că pe membrii susnumitului stol nu i-a învăţat nimeni că nu-i frumos să îţi faci nevoile în public. Şi e nesimţire să te … vorba aia (caci) pe averea vecinului. Că aştia au o plăcere sadică să-mi …. rezolve pervazu’ de la geam. De la toate geamurile adică. Mai ales dacă m-am chinuit să le spăl. Geamurile adică. Şi pervazurile aferente.
Amu’ am şi io o nedumereală: în ţara asta e legal să testezi instrumente de tortură pe porumbei vii?
Blog din Ţara Bârsei 
virusu
/ 13/03/2010Sus paharu’!
Am ajuns la final, adicatelea am citit tot postu’, ca voiam sa te intreb daca nu cumva stoulul ala e doar imaginar, adica doar la tine in cap…. dar daca ai si dovezi fizice, ma abtin, nu te mai intreb.
Cat despre intrebare, mai tii minte prashtiile de pe vremurile cand eram tzacani, si n-aveam internet sa jucam lapte-gros in retzea? Le recomand calduros. Nu treb’e permis la ele, se ascund / recicleaza usor, si valoarea lor pe piata treficului de mentosane, pardon de arme e absolut nula.
DOAR CA: economistul din mine recomanda de asemenea „target practice” pe camp (asta in cazu in care nu te intereseaza cat costa termopanele tale, dar ale vecinului da).
Hai noroc!
Marius Ola
/ 14/03/2010Atâta timp cât nu sunt ai patriei sau ai altcuiva, da!:)
Athe
/ 15/03/2010Ăia de erau ai patriei erau şoimi nu porumbei 😀 .
Da’ mă bucur să văd că încă eşti funcţional 🙂