Doamnelor, domnişoarelor, bă băieţi.
Vreau să vă spui că eu, toată luna lu’ Ianuarie îs bezmetică. Da’ rău. Că după Crăciunuri, revelioane şi alte chestii d’astea de pierdut nopţi aiurea, în ianuarie tre’ să mă întorc la muncă. Şi la munca mea luna asta e cruntă. Că tre’ închis anu’ care a trecut, deschis ăla d’o venit, făcut bilanţuri, dat situaţii, tâmpenii de genu’ ăsta. Motiv pentru care mi se întâmplă destul de des să trebuiască să-mi scriu liste cu ce am de făcut, chiar dacă pe lista scrie doar „cumpără pâine”. Şi în situaţia asta păţesc chestii de genu’:
Acu’ două zile, în drum spre fabrică îmi zice mama ceva. Am ţinut minte că era vorba de verbu’ „a suna” şi de tata. Decât că nu-mi aduceam aminte exact care era faza. Drept urmare o sun pe mama:
„Auzi, ce mi-ai zis azi dimineaţă?”
„Să-l suni pe tac-tu.”
„Aha, îl sun. De ce?”
„Să-i zici la mulţi ani.”
„Aha, îi zic. De ce?”
„Că-i ziua lui.”
„Aha, ok.”
Am închis telefonu’ vag debusolată, că io stiu siguuuuuuuuuuuuur că ziua lu’ tata e în august. Da’ l-am sunat şi i-am zis ce mi-a zis mama. Spre marea mea surprindere omu’ chiar se aştepta să-l sun. Şi a fost tare bucuros de telefon. Şi nu mi-a zis ca’s dusă. Şi am rămas cu gându’ că toată lumea ştie ceva şi mie nu mi-a zis nimeni. Da’ am trecut peste……….
Ieri, discutând cu un amic la telefon îmi explică susnumitu’ că alaltăieri a fost la nişte Ioni. Şi atunci am avut o revelaţie. Alaltăieri a fost Sfântu’ Ion. Şi pe tata îl cheamă ……………… nea’ Ioane. Decât ca după revelaţia numaru 1 (adică aia de v-am spus-o mai sus) a urmat şi revelaţia număru’ 2: mi’s nesimpoarcă de nesimpoarcă din ţara nesimporcilor. Că frumos din partea mea ar fi fost să mai sun vr’o doi Ioni să le urez de bine, da’ n-am facut-o. Să-mi fie ruşine.
Deci, având în vedere cele menţionate mai sus:
1. Îmi fac autocritica, îi rog pe numiţii Ionuţu, Vania, Ionu (se ştie el) şi care mai este Ion/Ioană prin zonă să mă ierte şi le doresc toate cele brune 😀
2. Cer să se redistribuie aniversările şi onomasticile din luna Ianuarie în celelalte 11 luni din an ca să nu mai păţesc ruşini d’astea.
Vania
/ 09/01/2010Doamne-ajută, însă n-am sărbătorit. Noi, în Sărbători, mai mult cu munca…
Athe
/ 09/01/2010Păi pe la noi se cam sărbătoreşte o săptămână înainte şi două după 🙂
clau p
/ 09/01/2010e clar, iti trebuie o agenda, care sa iti bazaie in momentele cheie 😀
Athe
/ 10/01/2010Nup. Îmi tre’ o agendă care să mă curenteze în momentele cheie 😀
ionuțu
/ 09/01/2010Stai liniștită Athe dragă. Nu vine ea ziua de Sfînta Carmen? 😀
Athe
/ 10/01/2010Stau Ionuţule. Şi nu, nu vine. Cel puţin nu prin calendaru’ ortodox 🙂
Nea Costache
/ 09/01/2010Lasa,nu-ti face probleme: se intampla si pe la case mai mari!
Am vazut pozele, felicitari!
Athe
/ 10/01/2010Mulţam Nea’ Costache. Din păcate aparatul meu de fotografiat se cam plictiseşte în ultima perioadă.
virusu
/ 10/01/2010Si sa zici merci ca la romani nu se poarta 4-5 prenume ca la aia din telenovele. Ca atunci sa vezi necesar de agende si stimulente gen lecitina…..
Athe
/ 10/01/2010Neah, era mai simplu aşa. Că dacă nu găseam în călindar un sfânt cu toate numele individului nu-mi băteam capu’ 😀
i.o.flavius
/ 12/01/2010servus…
cred că luna ianuarie ar cam trebui scoasă în afara legii… si impreuna cu ea şi ăia zeloşi care tocmai acum au un chef nebun de… „realizari”… 😉
toate cele bune