Mare’i grădina Domnului

şi în fiecare zi se mută gardu’.

Plouă. Şi când plouă mă bântuie aducerile-aminte. Şi mi s-a blocat memoria pe săptămâna dintre Crăciun şi revelion. Că am fost la muncă, nu de alta. Şi la toată nebunia normală la fabrica mea la sfârşit de an s-a mai adăugat o chestie.  Că să vă spui.

Io am o colegă de vr’o 50 de ani care a dus-o bine toată viaţa. Şi la „bătrâneţe” i s-a făcut de ros coteţu’. Şi şi-a legat destinu’ de una bucată berbant divorţato-văduv care are doi copii. Bine, copii înseamnă o fata de vr’o 30 de ani măritată prin Italy şi un băiat de vr’o 35 însurat în Românica. Eh, nevasta lu’ băiatu’ în săptamâna de care vă vorbesc era puţin însărcinată in luna a 9a şi pe cale să nască. Şi cum a mea colegă (să-i zicem Maria)  n-a avut copii la viaţa ei ne-a tocat creierii vr’o doo luni cu întrebări legate de născut şi crescut copii. Şi în sfânta zi de luni vine şi ne anunţă ca noru-sa s-a internat şi că urmează să nască. Cel mai probabil marţi. Eh, marţi pân’ pe la 11 nu s-a putut sta de vorbă cu Măria. Că i se blocase placa pe „Oare ce face? Şi pe mine de ce nu mă sună nimeni?”. Şi la 11 fară vr’o 10 a sunat-o. Noră-sa. Şi i-a zis că a născut. Toate bune şi frumoase până aici. Numă ca juma’ de oră mai târziu m-am hotărât să le fac o hârtie la ai mei prin care să le dau voi să mă împuşte la 50 de ani dacă încep să dau semne de dileală. Că după ce a primit Măria telefonu’ mult aşteptat a început să-şi sune neamurile. Şi pe mine m-a sunat o colegă care se boxa cu PCu din dotare. Şi începea să câştige PCu. Şi m-a chemat pân’ la ea. Şi m-am dus. Şi când am intrat la ea în birou, pe post de salut i-am zis „A născut.”, fără să ma uit cine mai era prin zonă. Zdrăngănita de colegă-mea întreabă „Măria?”. Io dau din cap a „Îhî”, îi fac computeru’ KO şi plecăm la o pipă. Amu’, tre’ să vă spui că locu’ nostru de fumat se situează într-o curte interioara şi are două geamuri. Şi alea două geamuri dou în doua holuri plasate strategic lângă biroul susnumitei colege (Cristina, care este). Eh, şi cum ne behăiam/afumam noi în linişte şi pace, de dupe un colţ apare în geam capu_la şefa lu’ Cristina. Se uită în curticică şi dispare. După vr’o 15 secunde apare iar acelaşi cap, se uită luuuuuuuuuung în curte şi dispare. După alte 20 de secunde apare alt cap care se uită luuuuuuuuuung în curte şi dispare. În prima fază ne-am blocat. După care am început să ne dăm cu presupusu’. Şi ne-am gândit că o fi căuntând-o vr’un dereftor pe Cristina. Am terminat tigările şi ne-am cărat care încotro. Decât că 5 minute mai târziu intră Cristina în birou. Şi abia mai putea să respire de râs. Şi când s-a calmat ne-a zis şi nouă. Carevasăzică din ce-am discutat io cu ea la ea în birou sefă-sa a priceput că a nascut Maria. Şi se uita în curticică să vadă şi ea copilu’. Şi a mai convins-o pe încă o toantă de povestea asta.

Amu’, ce pot să vă spun în apărarea femeii e că are 70 de ani, e semi senilă şi e fată mare. Se bagă careva să-i explice cum se fac copiii? (glumeam😛 )

Articolul precedent
Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. Prima chestie care m-a atras la acest articol a fost melodia. Sugestivă oricum.

    Răspunde
    • Athe

       /  10/01/2010

      Păi am pus melodia că mi-a plăcut nu că ar avea prea mare legătură cu ce scrie în articol. Numa’ că unii chiar nu-s în locul potrivit.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: