Taranu’ e pe camp

Uraaaaaaaaa draguta mea

Taranu’ e pe camp.

Cum care taran? Io! Ca lu’ taranu’ de taica-mio i s-a pupazat sa scoata cartofii. Asta dupa ce de trei ani se jura ca la anu’ el nu mai pune cartofi. Si dupa ce a plans mama la mine o saptamana mi s-a facut mila de ea si m-am dus sa-i ajut (pe ai mei parinti care este) la adunat cartofii. Asta dupa ce de trei ani ma jur ca la anu’ nu ma mai duc.

Deci, peisaju’ idilic. Adicatelea raiu’ lu’ Ion a’ lu’ Rebreanu’.  Adicatelea cat vezi cu ochii numa’ pamant, pamant si iar pamant. Si pe mii si mii si mii de hectare de pamant nu-i un copac. Adicatelea stai ca bou’ in soare si daca ti se face de ascuns la o umbra pe undeva………. ti se face si cam atat. Ca singura alternativa e pozitia strutului: sapi o groapa si-ti bagi capu’ in pamant.De altfel, lume multaaaaaaaaaaaa pe camp. Adica io si compania (5 insi),  unchiu-mio si compania (6 insi) si ……… cam atat. Ca restu’ populatiei din asezarea omeneasca rurala numita generic sat s-a cam prins ca_cultivatu’ pamantului nu-i mare afacere. Dar deh, fratii Kabum inca n-au aflat.

Deci, ajuns sambata dimineatza devreme acas’ la mon pere, baut o cafa si pe la 9 juma’ ma situam stratejic in mijlocu’ campului, in capu_la tarlaua de cartofi. Moment in care mi-a trecut prin cap ca vreau acas’. Da’ repede. Da’ nu mi s-a aratat. Drept urmare mi-am aprins o tigare si m-am uitat cu jale la tarla: lunga-i Doamne! Siiiiiiiiiiiiiiii ca om harnic ce ma aflu m-am apucat de ……….. gandit la metode de fofileala. Decat ca mi-a dat cu virgula. Pe cale de consecinta statui mai toata ziua capra. Eh, daca stateam asa din motive de dragoste romantzoasa si amor ghebos poate poate ca nu-mi parea rau. Da’ de la adunat barabule n-am simtit nici o urma de placere. Am simtit in schimb ieri dimineata cand m-am dat jos din pat ceva urme zdravene de dureri. Ca va e clar c-am facut febra. Si nu mi-a trecut.

Partea buna in toata afacerea asta e ca anu’ asta se facura cartofii. Partea proasta in toata afacerea asta e ca lu’ tata nu i-a mai venit ideea sa nu mai puna cartofi la anu’. Partea jalnic de proasta e ca am sesizat ca legile lu’ nea’ Murphy se aplica si departe de orice urma de vicilizatie.  Ca sa va spui. Io am un var. Pe la vr’o 27 de ani asa…. Si varu’ asta al meu a facut sambata pe soferu’ la gasca lui ca unchi-mio era ocupat cu scos cartofii pe  alte meleaguri. Adica era calare pe un tractori si le scotea cartofii la altii’. Eh, se suie varu-mio la volan, da sa plece si-i moare motoru’. De vr’o 3 ori in 500 de metrii. Si cand ajunge in capu_la tarla se da jos, ridica_capota si se baga cu capu’ in motor. Ca sa vada ce’are.  Si atunci a aparut… ta ta ta taaaaaaa. Lojic, unchiu-mio. Ca de fapt masina n-avea nimic. Decat ca i se infundase filtru de aer cu ceva praf. Si daca aparea susnumitu’ 5 minute mai tarziu nu mai afla nimic. Dar deh, asta-i Murphy.

Hai sanatate si saptamani usoare.