Mirosuri

Doamnelor, domnisoarelor, ba baietzi.  Io fac parte din categoria aia de sariti de pe fix care-si iubesc patria si poporu’.  Mai ales boboru’.  Ca e drept ca tara noastra e frumoasa si bogata si numa’ buna de maritat, si boboru’i harnic si darnic si numa bun de insurat, da’ de o bucata de timp ma cam tenteaza sa incerc o relatie la distanta (mare) cu amandoi. Ca pe astia doi n-ai cum sa-i separi. Ca la patrie n-as renunta, da’ incepe sa ma cam scoata din sarite boboru’ (da, stiu ca si eu fac parte din susnumitu’). Ar fi multe de spus la capitolul „nu-mi place” la nea’ boboru’, da’ am sa ma opresc momental la o chestie.

De cand mama m-a facut, bine, de cand am inceput sa gandesc cu capu’ din dotare, m-a scos din toti tzatzanii calitatea romanului de a-si baga organu’ olfactiv in trebile altora. Ca de vr’o 26 de ani in coa’ a trebuit sa stau sa ma gandesc bineeeeeeeeeeeeee inainte de a face un pas, fi’n’ca tot timpu s-a gasit vr’un vecin binevoitor sa-i spuna lu mama ca „U’i ce-a facut fie’ta”. Bine, intre timp am invatat sa ignor chestia asta, numa ca……….

Nu’s daca v-am spus (cred totusi ca nu), da’ de vr’o cateva luni mon pere a ingrosat randurile somerilor mioritici. Si ne-am hotarat noi in consiliu de fomelie sa n-o informam pe abue de chestia asta, ca  femeia e batrana si are prea mult timp liber si se apuca de gandit. Si de plans de mila (nu conteaza cui). Si de plans. Ce n-am luat in considerare a fost ideea tampita a lu’ nea’ plumbuitu’ de a-i da clasei muncitoare locuinta aproape de locu’ de munca. Drept urmare, abue a mea are pe post de vecini pe neshte unii care au lucrat cu mon pere.  Chestia asta nu m-a deranjat cu absolut nimic, pana azi, cand:

„Tzaaaaaaaaar, tzaaaaaaaaaaar”

„Alo!”

„Alo, Carmen?!” (abue)

„Da”

„Ce faci?”

„Pe acasa. Bla bla, bla bla”

„Auzi, taica-tu cand e de tura?”

„A fost azi, de ce?”

„Aaaaaaaa, pai intrebam” (abue nu intreaba niciodata nimic doar de dragu’ de a intreba).

„Da’ ce vrei cu el?”

„Pai nimic. Da’ sigur a fost azi de tura?”

„Da femeie, ce-ai?”

„Pai io am auzit ca nu mai munceste.”

„Da’ cin’ ti-a zis?”

„Pai Xuleasca”

„Bine, tu ce mai faci?”

„Pai bla bla, bla bla.”

Deci, tanti Xuleasca are momentan mare noroc ca n-am gasit-o in cartea de telefon. Ar trebui sa se roage sa nu dau cu ochii de ea in urmatoarele doua luni de zile. Sau mai bine, ar trebui sa se roage sa uit cum arata. Ca are mari sanse sa-i bag io nasu’ in neste trebi putin (prea) mirositoare sa invete sa n-o mai f*ta grija de sufletu’ bunica-mii.

Hai sanatate, ca poate maine ma trezesc mai bine dispozata😉

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. Hai zambeste si bine dispozeste-te! O sa fie bine!

    Răspunde
  2. jasmin

     /  05/08/2009

    Stiu cum e!

    Fix aceeasi senzatie am avut-o io acum o luna.
    Sora mea a plecat in Cipru de cateva luni si s-a gandit (ea si cu barbatu-su) sa-mi lase mie masina sa ma mai plimb cu ea. Si a avut o problema la motor si a trebuit sa o las pe dreapta cateva saptamani, sa aduc mecanic samd (nu era o problema grava, oricum trebuia schimbat ceva).
    Si se trezeste binevoitorul (ca sa te citez) de cumnat al sora-mii sa-i dea telefon si aflu si eu ca: masina-i varza, ca au venit vreo patru mecanici si n-au avut ce sa-i faca.
    Nu-ti povestesc ce meci a avut cu mine si cu maica-mea. Si daca intra pe mana maica-mii e de rau.😉

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: