In folcloru’ urban de prin tara noastra draga si plina de oameni dashtepti au ramas neshte replici faimoase gen: „Maine sa vi cu tac-tu tuns la scoala!” , fara virgula intre „tac-tu” si „tuns”. Problema cu replicile astea e ca sunt glasuite spre a ramane in posterioritate de profesori, ofiteri, presedinti si alti sefi. Drept e ca nu prostia asigura imortalitatea acestor cujetari ci intrebarea „Cum dreaq ne invata/apara/conduce unu ca asta?!”. Fabrica mea ofera posterioritatii una bucata filozoafa. Tre’ sa va spui despre ea ca are treij’ da ani, e jurista cu patalama, face pe sefa intr-un anumit berou si de obicei se ocupa cu aprovizionarea. Ce tre’ sa va mai spui e ca, fabrica in care imi desfasor activitatea de (re)productie are cantina si magazie de alimente.
Mno, amu’ vr’o doo – tri luni Leana (gestionara de la magazia de alimente care este) a primit carne. De vita. Taiata cam cum i-0 picat macelarului la mana. Sau la satar. Si vine tanti aprovizionatoarea sa studieze indeaproape receptia si impartirea carnii. Dupa vr’o juma de ora de studiat glasuieste:
„Doamna Leana, da’ dumneavoastra dati carnea la bucata? Sau cum o impartiti? Ca uite, unele bucati sunt mai mari, altele mai mici…..”
Leana mea a ramas interzisa vr’o cicni secunde, dupa care ii raspunde:
„Pai tu Marie, sa sti de la mine, ca-s femeie batrana si am trecut prin multe in viata: carnea, daca o ti in mana creste. Bucatile asta tre’ tinute juma de ora in mana, eventual frecate putin si se fac toate la fel.”
„Cum adica_creste carnea daca o ti in mana?”
„O dau la kil toanto. Cum naiba s-o dau la bucata?”
Aprovizionatoarea mea n-a priceput nici cum creste carnea, nici de ce s-a lipit de apelativu’ „toanto” si a plecat debusolata.
Saptamana asta inlocuitoarea lu’ Leana a primit morcovi (Leana e in contzed). Problema e ca tre’ia sa primeasca 50 de kile de morcovi radacina si a primit 51 de kile de morcovi cu frunze. O zana cu aere de sefa din comitzia de receptie a pus-o sa rupa frunzele la morcovi si sa-i mai cantareasca o data. Eu ii rupeam gatu’, da’ asta e alta poveste. Deci, tamtam mare prin fabrica, s-a intrunit comitzia de receptie in par, brainstormig, crize de inteligenta, problemuri, chestii, si se hotaraste sa-i trimita furnizorului morcovii inapoi sau sa-l puna sa aduca diferenta. Cand dadura sedinta drept incheieta, se trezeste tanti aprovizionatoarea :
„Da’ ce-are daca au adus morcovii cu frunze? Ca doar frunzele se pun in ciorba! Nu?!”
Pofta mare!
crocoditza
/ 27/06/2009Hahahahahaha
O iau acasa…. sa-mi insenineze noptile dupa o zi de munca 🙂
Athe
/ 27/06/2009Din partea mea, poti s-o pastrezi 😀
Asa mi se insenineaza mie zilele de munca :-„
virusu
/ 27/06/2009stau si ma intreb…… cine, si mai ales ce mama dracului i-a dat de mancare cand a fost mica, si „piorma”, ce retete foloseste chestia aia scolita aka inseninatoarea noptilor/ luminatia sa???? btw, esti sigura ca e fata… rectific, nascuta pe meleaguri traditional romaneste (branza, manz, bulz, viezure)?
virusu
/ 28/06/2009sowwy, uitai de varza!
jasmin
/ 01/07/2009😀 😀 😀 😀 😀 :D:D 😀 😀
😀 😀 😀 😀 😀 :D:D 😀 😀
jasmin
/ 01/07/2009😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀 😀
Filozoafa nene, nu jucarica.
crocoditza
/ 03/07/2009Alooo… mai dam si noi pagina? 😛
Athe
/ 03/07/2009😛 si tie
Adriana Tanasa
/ 30/07/2012Buna. Am dat peste blogul tau intamplator, cautand litera de lege sa-mi conving sefa ca receptia la carne se face la kg nu la bucata….Mi-ai inseninat ziua.
Adriana
Athe
/ 30/07/2012Ma bucur Adriana 🙂