Ai nostrii ca brazii

Pana mai ieri mi-a fost dat o singura data in viata sa intalnesc un nea’ Gheo, care, dupa ce a fugit, vorba vine, de comunisti in strainezia (de fapt i-a pus nevasta-sa in vedere ca daca o mai pocneste o data il da afar’ din casa si trebuia sa dovedeasca tarii si nemului ca e in stare de ceva), s-a intors printre incuiatii de romani cu impresia ca a descoperit piatra cunoasterii si sensu’ vietii, si cu senzatia ca-i cel mai ‘telighent si mai invatzat om de pe fatza pamantului. Nea’ respectivu’ asta are calitatea (sau defectu’, ca nu m-am hotarat inca) de a fi var cu mon pere, chestie care il face un soi de unchi d’al meu (v-am zis ca neamu’ meu e mare). Si pe nea’ respectivu’ asta am avut ghinionu’ sa-l revad dupa vr’o dooj’ de ani in care uitasem ca exista, la nunta sor’mii. Si a tinut neaparat sa-mi iesplice ca starea mea civila in momentu’ respectiv  „la ei” se numeste „conjointes de fait” (cre’ ca asa se scrie, ca nu stiu prea bine ruseste), si e perfect legala si zuta la zuta acceptata de sotzietate. Si ca el nu se mira ca nu m-am maritat. Si ca-i pare bine ca „in neamu’ lui” ramas in Romanica se iezista si persoane „occidentale”. Si cre’ ca s-a cam suparat pe mine cand i-am iesplicat ca conjointii lui in Romania se numesc concubini si ca nu-si bate mai nimeni capu’ cu chestia asta. Da’ cel mai rau i-a picat omului faptu’ ca i-am explicat ca a cam pierdut contactu’ cu lumea reala, motiv pentru care nu ma mira ca nu i-am mai vazut ochii de vr’o tri ani. Amu’, pe nea’ asta tind sa-l iert, fi’n’ca are undeva spre saij’ de ani si de vr’o 30 isi face veacu’ pe manoasele campii ale Canadei. Numa’ ca, dispre aceleasi manoase campii a aterizat saptamana trecuta un fat frumos cu nume de cioban si creier de oaie, cu care tre’ neaparat sa ma vaz la ochi. Bine, cu el sau cu nevasta-sa. De preferat ultima varianta. Eh, nenea asta, a plecat dupa fusta nevestii de vr’un an. Si bagai de sama ca-i vag mai precoc decat susnumitu’ unchiu’mio. Ca s-a ‘telighentit brusc si dintr-o data. Si s-a gandit el in sinea gandului lui ca ar tre’i sa-mi impartaseasca si mie cate ceva din vastele lui cunostinte: voi stiati ca daca suni la interfon de langa usa de la scara, ala care-i in casa poa’ sa va raspunda? Ca io nu stiam. Da’ mi-a zis nea asta, ‘dea lui al’ de sus sanatate, ca muream proasta daca nu dadeam de el.