Cadeeeeeeeeee

De vr’o saptamana ashea, pe la vr’o 7 juma’ dimineata fac crize de panica. Adica faceam, ca azi nu mai am motiv. Ca nu-s la munca. Ca sa va explic.

De la 7 juma’ dimineatza, in fiecare zi, incepeau sunetele. Ciudate sunete. Semanau cu un pendul care batea 5 secunde. Metal greu pe beton zdravan. Asta dura cam juma’ de ora. Dupa care incepeau vibratiile. Paranteza: cladirea in care are biroul subsemnata e cam batrana. Foarte batrana. Si cre’ ca ceva nu-i chiar in regula cu ea, fi’n’ca_cand trece vr’o masina mare pe strada vibreaza podeaua. Si pana m-am obisnuit cu chestia asta aveam impresia, din 5 in 5 minute, ca-i cutremur. Incheiat paranteza. Deci, incepeau vibratiile. Vr’o juma de ora. Si erau insotite (vibratiile astea) de un sunet infundat, de parca cineva tasa pamantu’. Dupa care, din nou pendulul. Si iar vibratiile. Si chestia asta dura pan’ pe la 2 juma’. Eh, si pana vineri pe dupa amiaza am stat cu frica in san ca se darama cladirea, sau ca o sa cobor cu birou’ un etaj mai jos, sau ca o sa iasa vr’o chestie din asfalt. Da’ vineri am descoperit sursa zgomotelor:  darama astia scheletu’ de cladire din spatele Facultatii de Silvicultura. Era si cazu’. Acu’ ma intreb ce-o sa rasara acolo.