Noi muncim! Ca cu ganditu’ e mai greu….

Dragi tovarashi si pretini, cicatelea saptamana asta se sarbatoreste dom’ Brasheu’. Mai ales in uichend. Si se apucara astia de pe la spatii relativ verzi de ras tuns si frezat susnumitu’ domn, ca poate il ia vr’una de berbant. Ca vazui io dimineatza ca parca parca erau cam albe dungile pe strazi, da’ era prea devreme sa-mi dau sama care-i faza. Numa ca, pe la pranz, scosei capu’ pe geamu’ biroului, dupa cum mi-i obiceiu, sa fumez o tigara. Si sesizai pe trotuar tri neni care sprijineau un gard. Si pe strada o masinarie. Unu’ din neni, bag sama ca era o tzara mai sef, vorbea la telefon. Amu’, stiu ca va spusei ca io-s cam fudula de urechi, da’ nea’ asta cu telefonu’ cre’ ca era surd d’a binelea. Ca urla la telefonu’ ala neneeeee de s’auzea in tot cartieru’:

„Sefu’, am ajuns.”

„……………”

„Da sefu. Da’ sigur aici tre’be?”

„………….”

„Da sefu’, da’ sigur aici?”

„…………..”

„Da’ sefu’. Ne apucam acu'”

Mno, cum va spuneam mai di dimult, tanti primaria a reparat strada care trece prin fata biroului subsemnatei. Numa’ ca au asfaltat-o inainte sa astupe o groapa. Si au facut si trecere de pietoni d’aia smechera. Cu griblura rosha. Da’ era trecerea asta facuta pan’ la jumatatea strazii. Si Doreii care au venit azi au terminat de vopsit trecerea. Rezultatu’ e asta:

100_3217

Ca baietii n-au avut griblura rosie la ei, da’ nici nu s-au chinuit sa vopseasca si dungile care se iezistau deja.

PS, La multi ani, ba Gheorghe!