Karate kid

Prin paleoliticul timpuriu, adicatelea pe vremea cand servea subsemnata gimnaziu pe paine, se zvonise prin ziare ca’n Irlanda-i intru-n sat ca daca_copilu’ are probleme tre’ sa-l dai la karate, ca se face copil cuminte si ordonat, si ascultator si…… se iscase o isterie. Ca_karatele astea pareau sa rezolve orice problema. Inclusiv durerile de cap. Si ideal era sa nimeresti la Adrian Popescu Sacele (chestia asta am scris-o ca-mi place numele tipului). Pe mine nu m-au dat la karate. Nu ca n-as fi avut nici o problema, da’ m-au considerat un caz pierdut de pe atunci. In schimb, parintii unui stimabil coleg de clasa au considerat ca el mai poate fi salvat. Si l-au dat la karate. La Adrian Popescu Sacele. Pe coleg il numim generic  Dan(da, am o fixatie pe numele asta).

In toata isteria asta cu karatele nimeni n-a specificat ca_ca sa se faca_copilu’ cuminte dureaza. Si ca in prima faza exista ceva sanse sa te trezesti cu un copil recalcitrant si caftangiu pe deasupra. Si Dan al meu s-a dovedit a fi un copil destul de greu de imblanzit. E drept ca la 13 – 14 ani asta e o caracteristica generala a copiilor.

Dupa vr’o doo luni de antrenamente intensive de karate, Dan al meu s-a suparat pe dom’ dirigu’. Si s-a gandit sa-i aplice o corectie, sa razbune zeci de generatii care au fost fortate sa invete ca Mihai Viteazu a intrat in Alba Iulia calare pe un cal alb si incaltat cu cizme rosii, ca Stefan cel Mare s-a batut cu turcii, ca pe Brancoveanu l-au scurtat de cap susnumitii turci, ca Deceneu si Nero erau vag piromani si alte chestii de gen.

Deci, in coltu’ alb, Dan, cam 1.60 si vr’o 50 de kile, in coltu’ albastru dom’ dirigu’, cam 2 metrii si vr’o suta de kile. Dan ataca, incearca o lovitura sub centura, dom’ dirigu’ ii pune mana pe cap………. si cam atat a fost toata batalia. Ca Dan s-a mai agitat vr’o 10 minute pana a obosit, da’ n-a reusit sa-l atinga pe dom’ dirigu’.

Pe la sfarsitu’ gimnaziului zilele de rebel fara cauza a lu’ Dan pareau a se fi sfarsit. Da’ avea el un ghipe care nu-l lasa sa inceapa liceu’ cu inima impacata.  Si ghimpele respectiv se numea profu’ de franca. E drept ca respectivu’ prof avea daru’ de a aparea in rugaciunile tutulor elevilor la capitolu’ „fa-l pe strutzu sa se inece cu verbele si sa-i sta in gat compunerile si sa moara sufocat cu o bucata de pase compose” si toti elevii aveau orgasm instantaneu cand il visau rece si pe nasalie. Si si-a organizat Dan trupa de comando, si si-a facut planuri de atac, si urma sa-l prinda pe profu’ de franca intr-o seara dupa ore si sa-i explice putin timpii verbelor. Numa ca_cu vr’o doo zile inainte de atac musiu Popescu Sacele pleaca tai tai la nus’ ce c0ncurs prin strainezia. Si vine sa-i tina orele afishand o superba centura neagra nea’ profu’ de franca. Si asa s-au terminat zilele de karate kid a lu’ Dan.

Hristos a inviat!

img_0547

Oolele mele nu-s chiar aratabile, da’ vi le arat p’ale cumnatei. Dea’ Domnu’ sanatate Luisa, ca rabdare ai 😀

Voo, de altfel, sanatate, viata lunga si cat mai multe dorinte indeplinite!