Deci, nu ma mai joc!

Stimabilii mei parinti or facut acu’ un an una bucata credit la banca pe care -l cam plateste subsemnata(da’ trecem peste). Saptamana trecuta am ajuns de comun acord (adica mai mult ei decat eu) la concluzia ca ne-ar trebui bani pentru niste imbunatatiri urgente la apartamentu’ proprietate personala (a lor proprietate), imbunatatiri la care eu nu le vad rostu’. Dar, e democratie, ei is 2, eu is singura, deci, facem ca ei.

Am studiat oferta de credite, imprumuturi si alte chestii (ei, ca pe mine nu ma tineau nervii) si am ajuns la concluzia (tot ei) ca ne facem o refinantare…………… Toate bune pana aici, numa’ ca, la banca, tatal proprietate personala are (ne)fericita idee sa intrebe cam cat bani poa’ sa – i dea lui tanti banca. Raspunsul, cu 1000 de euroi mai mult decat convenisem ca ne trebuie. Cum tata nu gandeste logic in conditii de stress, ia tot ce – i da banca si pleaca. Asta se intampla cam pe miercuri.

Vineri se duce omu’ sa ia banii, da de pomana la subsemnata 50 de lei (deh, ca la copii) si pleaca in drumurile lui. Toate bune si frumoase………….pana duminica_cand spre marea mea surprindere, ma trezesc cu tata la usa. Ca sa ma intelegeti mai bine, apartamentul e al parintilor, dar ei stau la tara. Mai e si la etaju’ 4 intr – un bloc fara lift (tata inca mai crede ca l – am ales din cauza asta……) si lu’ tata nu – i place sa urce scarile . Dar, sa revenim la ziua de duminica.
A venit tata, a baut o cafea, 2, 3, 4……… deja batuse recordul de stat la mine, nu parea ca are de gand sa plece, si se tot holba la ceas. Dupa vreo 4 ore, n – au lasat nervii si l – am intrebat ce are. Raspunsu’

„Astept un telefon, ca tre’ sa ma duc sa vad o masina”.

Foarte banala afirmatia, ca doar deh, omu’ e mecanic, si tonti prietenii lui cand vor sa cumpere o masina il iau pe post de suport tehnic. Romantica a fost partea a doua a raspunsului „Da’ vezi ca o iau pe numele tau”……… Deci …………ha? Deci…………IMI IA TATA MASINAAAAAAAAAAA. Deci, am ajuns pitzi cu tati bogat . Imi revin din soc, si – l iau la intrebari: ce, cum, cand, unde, cu ce ocazie, si mai ales…………tati, ti – e bine?

Va e clar ca am uitat toate raspunsurile, da’ ideea era cam asa: s – a dus omu’, vazut masina, placut masina, vorbit cu propretaru’, nu dat avans (ca de, tata pana n – are o hartie la mana nu da nici 5 lei imprumut) si promis ca luni la 4 cand ajung acas’ o sa am masina in fata blocului legata cu funditsa losie .

A fost cea mai lunga zi de luni din viata mea. Abia asteptam sa ajung acasa sa – mi vad jucaria.

Si am ajuns acasa………….. Masina nicaieri . Deci, nu se poate, VLEAU MASINAAAAAAAAAAAAAAA. Stau, gandesc, gandesc, gandesc……si – mi vine o idee, il sun pe tata . Aveam pregatit un chestionar de vreo 155 de intrebari.

Intrebarea 1 : „Taaaaaaaaaaaaaatiiiiiiiiiiiii, unde – i masina?”

Raspuns: „Aaaaaaaaaaaaa, pai nu mai e”

Chestionaru’ nu mai avea rost, la asta nu ma asteptasem, da’ nu – i nimic, improvizam.

Intrebarea 2 : „Adica………….. cum adica?”

Raspuns: „Paaaaaaaaaaaai a facut – o bou’ terci de dimineata”

Intrebarea 3: „Adica………… cum adica?”

Raspuns: „A plecat cu ea la Fagaras sa – si aduca niste muncitori, a intrat in benzinarie (logic, daca vroia s – o vanda rezervoru’ era gol), se uita dupa curve si a intrat in ala din fata lui cu simt de raspundere.”

Deci, muncitorii inca is in Fagaras (nu ca asta ar fi problema mea), masina e pe drumul spre Fagaras (ca n – a avut cine/cu ce s – o aduca inapoi in Brasov) si eu nu mai sunt pitzi……… da’ tati inca mai e bogat (nu stiu pana cand ).

Deci, nu ma mai joc………….. de – a pitzi.