Mama ei de panta.

Pan’ tineretile mele, sa tot fie vr’o 10 ani de atunci, singura sansa a elevului/studintelui sarac al patriei sa vaza un contzert era la berar. Ca atunci erau o groaza de concerte. Si erau si gratis.  Si ierea si berea eftina. Si mergea ca unsa (si berea si muzica).  Eh, mie nu-mi plac aglomeratiile si de obicei incerc sa le evit.  In anu’ cu pricina, pe la mijlocu’ berarului (adica intr-o sambata) ma suna o prietena. Ca sa mergem la berar. Ca-i gashca mare.  Ca o sa fie misto. Ca canta Iris (parca). Ca nu se plateste intrare. Si ca s-o fac sa taca m-am imbracat si m-am dus.

In anu’ ala, organizatorii berarului au fost groaznic de prost inspirati. De obicei beraru’ avea loc pe la inceputu’ lu octombrie, si de obicei ploua. Tot de obicei se tinea in Piata Sfatului, numa’ ca in anul respectiv l-au mutat in Livada Postei. Proasta idee. Si au muntat scena la baza dealului. Si mai proasta idee. Cu fatza inspre deal. Groaznic de proasta idee. Fi’n’ca logic, plouase, pe deal era norooooooooooooooi si stimabilii spectatori (printre care si subansemnata) au trebuit sa urce dealu ca sa vaza ceva pe scena.

Si cum stateam noi ashea, cuminti, grupuri-grupulete si incercam sa nu ne afundam prea tare in noroi apare pe scena o trupa.  Cre’ ca_cantra ceva rock, ca undeva in spatele meu au inceput sa se agite niste plete care-si aveau domiciliu’ stabil pe capetele unor berbanti. Era o galagie crunta, si doi insi (sot si sotie) plasati ea in stanga si el in dreapta mea tineau neaparat sa vorbeasca cu mine, fiecare in legea lui, evident. Ca sa-mi dau seama ce zice fiecare trebuia sa mai uit la buzele interlocutorului, ca nu auzeam nimic. Nu’s ce ma intrebat el (Dan), si ma bate pe umar nevasta-sa. Ma intorc, imi zice si aia ceva, ii raspund si dau sa-i raspund lu’ Dan. Si Dan pauza. Si m-am speriat, ca in urma cu 5 secunde era langa mine. Si ma gandeam ca l-au rapit extraterestii. Si ma tenta sa fug sa nu ma prinda si pe mine. Si prin toata galagia aia aud niste rasete isterice in spatele meu. Ma intorc si vad o gashca de roacheri care radeau de abia se puteau tine pe picioare. Si langa mine gemea cineva. Ma uit in jos si-l vad pe Dan al meu (avea vr’o suta de kile pe vremea aia) cazut pestea un roacher de vr’o 50 de kile. Le-a luat cam un minut sa se ridice.  Si dupa ce au reusit se aude de undeva „partieeeeeeeeeeeeeeeeee”. Va e clar ca n-a reusit nimeni sa-si dea seama in timp util cine si de ce a urlat ca a aparut roacheru’ numaru 2 d’a berbeleacu’ pe deal in jos si s-a oprit sub Dan si roacheru’ numaru 1.

La faza asta, pana si aia de pe scena radeau sa se strice. Singura persoana care nu radea era nevasta lu’ Dan. Ca am uitat sa va spui. Ca astia veneau de la nus’ ce sindrofie, si Dan al meu era imbracat la costum. Gri. Deschis. Si avea peste o haina de stofa de aceeasi culoare.

Cine stie de ce avea draci nevasta lu’ Dan?

Anunțuri
Articol anterior
Articol următor
Lasă un comentariu

3 comentarii

  1. Ada

     /  23/03/2009

    Eu, eu, eu!!!
    Ca trebuia sa spele si n-avea apa la masina de spalat, asa ca tine! 😛 😀

    Răspunde
  2. Athe

     /  23/03/2009

    Azi vine si-mi repara masina. Yupyyyyyyyyyyyyyyyyy!!!!!!

    Răspunde
  1. nenea » concurs #Loveplus tripletested

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: