Plus.Love!

Amu’ hai sa va spui si ceva povesti cu prezervative.  Ca_cu iubiri v-am spus.

Se facea ca eram eu eleva silitoare de liceu si invatzam pentru nu mai stiu ce. Si la mine invatzatu’ vine mana in mana cu cofeina. Pe vremurile respective sursa mea de cofeina erau plicurile de ness Amigo sau Brasero. Plicurile aveau proprietatea de a fi patrate. Pe dos erau scrise  niste chestii multe cu litere mici mici mici. Ametzita din mine avea obiceiu’ sa le lase (pe ele plicuri de ness) pe frigider in bucatarie. Si vine frate-miu intr-o seara glont la mine:

„Da-mi si mie niste prezervative!”

„Aaaaaaaaaa, n-am!”

„Hai tu ca ti le platesc. Sau ti le cumpar.”

„Ba, N-AM!”

„Da’ alea de pe frigider ce-s?”

„Plicuri de ness adormitule!”

Episodu’ numaru’ doi, pan’ anu’ tri de facultate ma car cu o gashca de ticniti la un chef. Gazdele, doi frati, unu cu vr’un an mai mare decat mine , alalalt cu vr’o doi mai mic. Al’ mare dintre frati facuse liceu’ in deplasare, al’ mic acasa.  Si ne povestea mama gazdelor ca, intr-o sfanta zi, se trezeste al mic dintre frati (care fie vorba intre noi, toata viata s-a fofilat cand a fost vorba sa-si cumpere costum) ca tre’ sa-si faca nus’ ce poze, si ca le-a zis diriga sa apara la costum si la cravata. Drept urmare, i-a dat cu plus pe costumu’ lu’ frac-su’.  A dezbatut problema cu mama din dotare, si i-a zis ma-sa sa-i scoata tot ce are in buzunare si sa faca bine sa tina minte ce din care buzunar a scos.  S-a conformat pustiu, da’ dupa un sfert de ora apare la muma-sa cu un pachet cu iepurashu’ de la plaiu’ cu boi desenat pe el. (c=copilu’, m=mama)

c: „Mama, uite ce are fi-tu in buzunare 😀 „

m: „Si tu ce-ti bagi nasu?”

c: „Pai pe pachet scrie 3 pac.”

m: „Si?”

c: „Si inauntru sunt doar 2 pac.”

m: „Si?”

c: „Si crezi ca o sa observe daca o sa ramana doar un pac? Ca poate o sa i-l cumpar inapoi.”

m (catre noi): „Ui’ ce-i trece copchilului prin cap. La 14 ani!!!!!!!!!!!! Si cand a venit frac-su acas urla la mine din poarta <<Mamaaaaaaaaaaaaa, ti-a venit iepurashuuuuuuuuuu>>”

Da’ cea mai cea poveste cu prezervative dateaza de prin zilele noastre, adicatelea dupa ce m-am angajat. Ca se facea ca avem doo bucati colege de birou.  Una era mai tot timpu’ cu puma in gura (P) si una era ticnita (T).  Si se chinuiau ale mele colege s-o faca pe rerspectiva  P sa tina post.  Ca prea manca multa carne. Si susnumita ticnita se trezeste intr-o dimineatza cu matreatza, pardon, cu o idee.  Ia un prezervativ, il umple cu vata pana face ditamai matranga si i-l leaga lu’ P de unu’ din sertarele de la birou. Amu’, P intarzia intotdeauna, si ii trebuia vr’o  juma’ de ora dupa ce ajungea la munca sa se trezeasca.  In dimineatza respectiva s-a trezit inainte sa-si faca_cafeaua, fin’ca T ii legase prezervativu’ de sertaru’ in care avea ibricu’.  Si a inceput P a mea sa urleeeeeeee, si sa zghiereeee, ca se cam speriase, si a aruncat susnumitu’ obect pe geam (tre’ sa mentionez ca aveam birou’ la parter si geamurile erau la strada). Ghinion de nesansa, prezervativu’ a aterizat in capu’ directorului prepr’etate personala. Care s-a trezit brusc pe caz de sperietura. Ca n-o fi chiar de colea sa-ti cada pume in cap dimineatza pe la 8 juma’. Si omu’ din relfex a aruncat obectu’ inapoi in birou, tot pe geam.  Da’ din ziua aia stimabila P n-a mai folosit cuvinte de dulce.

Love.Plus!

Mai prin tineretile mele am invatzat ca in anumite momente e mai bine sa taci.  Numa’ ca intre timp am uitat. Si m-am trezit vorbind, si drept urmare nenea Nenea si-a adus aminte de mine. Si mi-a pasat o leapsa. Ca_cica nenii de la #Love Plus Triple Tested face concurs si da prezervative sa va ajunga un an. Si tre’ sa zic io trei incercari prin care am trecut eu si sufletul meu pereche din momentu’ respectiv.  Sau io si trei suflete pereche. Sau ceva de genu’.

Eh, prin tineretile mele de mult apuse cand clocotea talentu’ in mine m-a prins o toamna pe post de participant la „Cantarea Romaniei”.  Si eram eu mandra dansatoare de sarbe, hore si invartie. Si aveam un partener inalt, blond, cu ochii albastii ca de Voronet.  Si de cand ma stiu am avut o problema. Ochii albastrii ma faceau sa ametesc.  Repetitiile au fost cum au fost.  Noi doi eram cei mai buni dansatori din trupa. Si i-a trecut prin cap la tanti invatzatoarea sa ne plaseze in primul rand la spectacol. Eu, copil mic si tampit incepusem sa ma indragostesc de cel care promitea sa ma duca pe nebanuite culmi ale succeselor. Povestea de iubire s-a incheiat brusc in mijlocu’ spectacolului cand musiu n-a calculat foarte precis lungimea scenei si m-a parasit pentru spectatorii din primul rand.

De cand ma stiu mi-au placut barbatii hotarati. Si gasisem unu de genu’ asta pe vremea cand eram prin liceu in persoana unui coleg de clasa.  Ce n-am luat in considerare e faptu’ ca_cand se iezista un singur berbant intre dooj’ de fete susnumitu’ tinde sa se dea mare. Si cam pe cand incepuse sa ma incante hotararea colegului se facuse timpu’ sa organizam balu’ bobocilor.  Si am descoperit cu stupoare  ca nea’ asta era cam talamb.  Si s-a dus sufletului amoru’ meu.

Si mi-au mai placut mie oamenii harnici si curajosi. Si m-a pus al de jos sa ma indragostesc de unu’ care nu era nici una nici alta. Si mai avea un defect. Purta blugi. Si vroia tot timpu’ blugii spalati si calcati. Intr-o sfanta zi, ma suna musiu, ca era singurel acas’ si a doua zi trebuia sa mergem nus’ pe unde, si el nu avea blugi curati si nu avea cin’ sa ii spele.  Si s-a gandit sireacu’ ca o sa ma ofer voluntar la spalat blugi. Cu mana.  Da’ m-am dus. I-am pus blugii la inmuiat si dupa un sfert de ora l-am invitat in baie.  Ca am zis ca-i fac o baie cu spuma si un masaj de sa ma tina minte. Si a venit. Si i-am pus peria in mana si i-am zis „Da-i si freaca!” Si a frecat fat-frumos  la o pereche de blugi albastrii pan’ s-au facut aproape albi. Si nu i-au mai trebuit blugi spalati de mine de atunci.

PS, nu din cauza asta ne-am despartit.

PPS, care vrei prezervative, considera-te lepsuit!

Mama ei de panta.

Pan’ tineretile mele, sa tot fie vr’o 10 ani de atunci, singura sansa a elevului/studintelui sarac al patriei sa vaza un contzert era la berar. Ca atunci erau o groaza de concerte. Si erau si gratis.  Si ierea si berea eftina. Si mergea ca unsa (si berea si muzica).  Eh, mie nu-mi plac aglomeratiile si de obicei incerc sa le evit.  In anu’ cu pricina, pe la mijlocu’ berarului (adica intr-o sambata) ma suna o prietena. Ca sa mergem la berar. Ca-i gashca mare.  Ca o sa fie misto. Ca canta Iris (parca). Ca nu se plateste intrare. Si ca s-o fac sa taca m-am imbracat si m-am dus.

In anu’ ala, organizatorii berarului au fost groaznic de prost inspirati. De obicei beraru’ avea loc pe la inceputu’ lu octombrie, si de obicei ploua. Tot de obicei se tinea in Piata Sfatului, numa’ ca in anul respectiv l-au mutat in Livada Postei. Proasta idee. Si au muntat scena la baza dealului. Si mai proasta idee. Cu fatza inspre deal. Groaznic de proasta idee. Fi’n’ca logic, plouase, pe deal era norooooooooooooooi si stimabilii spectatori (printre care si subansemnata) au trebuit sa urce dealu ca sa vaza ceva pe scena.

Si cum stateam noi ashea, cuminti, grupuri-grupulete si incercam sa nu ne afundam prea tare in noroi apare pe scena o trupa.  Cre’ ca_cantra ceva rock, ca undeva in spatele meu au inceput sa se agite niste plete care-si aveau domiciliu’ stabil pe capetele unor berbanti. Era o galagie crunta, si doi insi (sot si sotie) plasati ea in stanga si el in dreapta mea tineau neaparat sa vorbeasca cu mine, fiecare in legea lui, evident. Ca sa-mi dau seama ce zice fiecare trebuia sa mai uit la buzele interlocutorului, ca nu auzeam nimic. Nu’s ce ma intrebat el (Dan), si ma bate pe umar nevasta-sa. Ma intorc, imi zice si aia ceva, ii raspund si dau sa-i raspund lu’ Dan. Si Dan pauza. Si m-am speriat, ca in urma cu 5 secunde era langa mine. Si ma gandeam ca l-au rapit extraterestii. Si ma tenta sa fug sa nu ma prinda si pe mine. Si prin toata galagia aia aud niste rasete isterice in spatele meu. Ma intorc si vad o gashca de roacheri care radeau de abia se puteau tine pe picioare. Si langa mine gemea cineva. Ma uit in jos si-l vad pe Dan al meu (avea vr’o suta de kile pe vremea aia) cazut pestea un roacher de vr’o 50 de kile. Le-a luat cam un minut sa se ridice.  Si dupa ce au reusit se aude de undeva „partieeeeeeeeeeeeeeeeee”. Va e clar ca n-a reusit nimeni sa-si dea seama in timp util cine si de ce a urlat ca a aparut roacheru’ numaru 2 d’a berbeleacu’ pe deal in jos si s-a oprit sub Dan si roacheru’ numaru 1.

La faza asta, pana si aia de pe scena radeau sa se strice. Singura persoana care nu radea era nevasta lu’ Dan. Ca am uitat sa va spui. Ca astia veneau de la nus’ ce sindrofie, si Dan al meu era imbracat la costum. Gri. Deschis. Si avea peste o haina de stofa de aceeasi culoare.

Cine stie de ce avea draci nevasta lu’ Dan?