Mai sti??

Intr-o perioada nu de mult apusa a vietii mele tot ce se numeste ruda/cunostinta/prieten ma folosea pe post de psiholog nepriceputu/duhovnic. In toata adunatura asta de personalitati se iezista un anume musiu care avea vr’o 7 telefoane in vr’o 4 retele, drept urmare, minute moca garla.  Si omu’ cand se plictisea se apunca de sunat. Nu mai specific_ca era (adica e, ca n-a murit) si putin bezmetic, ca asta e caracteristica definitorie a tutulor cunostintelor mele.

Cum va spuneam mai in posturile trecute de cand ma stiu am fost „unu” din gashca. Si unele din cunostintele mele de siecs masculin tind sa uite ca-s muiere, mai ales cand nu ma vad la ochi (adeca_cand vorbesc cu mine la telefon). Susnumitu’ musiu face parte din susnumita categorie.

Eh, intr-o sfanta Duminica seara, ma suna musiu:

El: „Salut” 

Eu: „Salut”

El: „Hai la o bere!”

Eu: „Bai, e 11 noaptea, io la 6 tre’ sa fiu drepti, deci pas.”

El: „Bine, hai ca mai vorbim. Pa”

Eu: „Noapte buna. Pa”

Inchid cu gandu ca asta numa’ la somn nu se duce, da’ sting luminile, incui usile, dau drumu’ la caini si ma bag in pat. Dupa vr’o juma de ora suna iar telefonu’. Tot respectivu’ .

Paranteza: susnumitu’ avea o agenda cu milioane si milioane de numere de telefon. Agenda= carticica d’aia cu multe foi si coperti de piele ecologica. Ca in agenda telefoanelor nu avea salvat nici un numar. Inchis paranteza.

El: „Salut”

Eu: „Salut”.

El: „Ce faci?”.

Eu (incepeam sa ma’nervez): „Dorm!”

El (iritat): „La ora asta?”

Eu (din ce in ce mai multi draci) : „Ti-am zis ca dimineata la 6 tre’ sa ma trezesc. E amiaza noptii!!!!!!!!!!”

El (mai iritat) : „Ai zis ca vi uichendu’ asta in Brasov. De ce n-ai venit?”

Eu (ma busea rasu’) : „Ce-am zis?”

El (plin de draci): „Ai zis ca vi in Brasov. Auzi, da’ tu sti cu cine vorbesti?”

Eu (abia puteam sa vorbesc de ras): „Inteligentu’ lu mama, da’ tu sti cu cine vorbesti?”

Pauza vre’o 5 secunde. Probabil s-a uitat la numaru’ de telefon.

El (printre hohote de ras): „Scuza-ma. O sunasem pe una inainte sa te sun pe tine. Am uitat ca am vorbit cu tine si am dat redial la ultimu’ numar.”

Eu: „Mdeah, mi-s tare importanta daca ai uitat ca ai vorbit cu mine.”

El: „Nu tu, scuza-ma. Da asta ma inerveaza. Ca de trei luni ma duce cu vorba ca vine in Brasov, si tot timpu’ gaseste scuze.”

Eu: „Pai trebuia sa-ti fie clar pana acu’ ca n-ai sa-i vezi ochii.”

El: „Pai stiu, da’ in poza seamana cu Andreea, si gandeste ca ea si…….” si s-a dus dreaq somnu’ meu in noaptea aia. Ca cu respectivu’ se putea vorbi despre absolut orice, da’ cand ajungea la subiectu’ Andreea imi venea sa-mi tai venele, sa ma arunc pe geam si sa-mi trag un glonte in cap. Nu neaparat in ordinea asta. Ca Andreea era iumbirea vietii lui. Si se despartise de ea in urma cu 5 ani. Dupa o relatie de doi. Timp in care (2 ani) el se insurase. Cu alta. Dupa care a divortat. Dupa care s-a maritat ea. Cu altu’. Dupa care n-a divortat. Da’ el o iubea. Si nu se iezista muiere pe fata pamantului sa fie ca ea. Ale dreaq obsesii. Si in toata brambureala asta cu nunti, divorturi, vene taiate si plansete se trezeste musiu sa ma intrebe:

El: „Tu sti cum e cand femeia  pe care o iubesti se marita cu altu?”

Eu: „Ma, sa-mi moara tot neamu’ de la maimuta la pentium 8 daca vr’una din fostele mele prietene m-a lasat pentru altu!” 

El: „De ce faci misto de mine?”

Eu: „Iti face impresia ca-s pe invers?”

El: „Scuza-ma, am uitat ca esti femeie!” 

Mdeah, superb. Orgoliu’ meu s-a lovit la cap. Si e in depresie. Cum adica ai uitat ca-s femeie?????????????!!!!!!!!!!!!!!!!! Trecem peste. Psihologu’ din mine stie ca, daca-i prezinti depresivului o situatie mai nasoala decat a lui s-ar putea sa-si revina. Si ma trezesc vorbind:

Eu: „Pai ma, daa tu dupa o relatie de doi ani esti in asemenea hal de distrus, io cum ar trebui sa fiu dupa una de opt?”

El: „Ai avut o relatie de opt ani?”

Eu: „Da!”

El: „Pai puteai sa ai copil de scoala acu’.”

Eu: „Stiu.”

El: „Sau poate ai si nu sti tu. Daca i-ai facut vr’un copil la una si nu sti?”

Eu: „Ba Gheorgheeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee! Esti beat sau ce-ai?”

El: „De ce?”

Eu: „Cum ma cheama?”

El: „Carmen, de ce?”

Eu: „Si asta a ce-ti suna?”

El: „Esti femeie, am uitat. Da’ mai sti?”

Ba p’a ma-tii!

PS. Conversatia e 100% adevarata!

 

 

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

3 comentarii

  1. Ada

     /  22/03/2009

    Ce pretini faini ai si tu!!!
    Cre’ ca ne luam de mana la faza cu mama ranitilor…😦

    Răspunde
  2. Athe

     /  22/03/2009

    Da, stiu, sa-mi traiasca😀

    Răspunde
  3. jasmin

     /  23/03/2009

    Super tare conversatia…
    Dar sa stii ca sunt barbati pe care ii cheama Carmen. Cel putin eu il stiu pe unu’, i-am cerut si buletinul sa ma conving daca-i adevarat sau nu.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: