Ceasu’

„Domnisoara, aveti un ceas?”

„N-am, imi pare rau!”

Adica mai tot timpu’ habar n-am pe ce ora traiesc.  Ma orientez vag in timp dupa ceasu’ de acas’,  ala de la munca si autobuze. Partea proasta e ca „vag” inseamna o marja de eroare de cam o ora. Asta pentru simplu’ motiv ca mi-e lene sa-mi caut telefoanele prin dulap, pardon, geanta.

Aseara, din lipsa de ocupatie m-am apucat sa-mi fac inventaru’ la bijuuri.  Cre’ ca am in propr’etate, adunate in decurs de vr’o 5 ani, juma’ de kil de chestii de argint. Da’ nu asta-i important. Important e ca, in caseta mea de bijuterii troneaza maiestuase ceasurile. Sase la numar. Din care functioneaza doo. Da’ io n-am ceas. Ca sa va spui:

Ceasu’ nr1,  care mi-a placut la nebunie s-a decis brusc sa ma paraseasca intr-un autobuz. Am avut eu o presimtire ca o sa ma paraseasca. Incepuse sa i se deschida bratara fara motive. Inocenta din mine a crezut ca vrea sa ma testeze, dar ca o sa ramana cu mine. Am suferit mult cand m-a parasit. Nu mi-am mai luat alt ceas cam un an de zile. Sau poate avea legatura cu faptul ca n-am ajuns la magazinu’ de ceasuri??????????

Al doilea ceas ……. a fost dragoste la prima vedere. A aparut ca prin vis la mine pe birou. L-am salvat de o traficanta de ceasuri vii (dea’ Domnu’ sanatate si viata lunga Laura 😀 ) si mi-a ramas vesnic recunoscator. Amu’, ce nu mi-a spus mie nimeni e ca ceasurile astea au o chestie mica mica mica in ele care tre’ schimbata din cand in cand. Chestia aia se scheama baterie si n-are obiceiu’ sa se schimbe singura 😦 .  A decedat bietu’ ceas din motiv de lipsa curent curentat in baterie.  I-am promis in ultimele clipe ca o sa-i cumpar alta baterie si o sa-l resuscitez, dar…….. sa mai crezi in promisiunile muierii……..

Ceasu’ numaru’ 3 a aparut pe aceeasi filiera ca si fratele lui decedat, si din cauza lui, ceasu’ numaru’ doi e tot mort.  Eh, inima zburdalnica  de femeie n-a reusit sa-i fie fidela nici astuia. Si l-a lasat sa moara exact ca pe frate-su’.

Cand am ajuns la ceasu’ cu numaru’ 4 sor-mea a inceput sa faca misto de mine.  Ca zicea ca_cand mi se termina bateria la ceas imi cumpar altu’ in loc sa-mi cumpar baterie. Pai spuneti si voi, nu-i mai rentabil asa? Adica un ceas adus la botu’ calului face 25 de lei. O baterie+schimbat bateria la un ceasornicar face 30 de lei 😀 (nici eu nu vad logica la pretu’ asta). Daca va intrebati de ce mi-a trecut prin cap sa ma duc sa-mi schimbe bateria un ceasornicar, e simplu: prin zonele in care bantui eu de obicei NU SE GASESC BATERII DIN ALEA.

Dupa ce mi-am cumparat ceasu’ cu numaru’ 5 , tanti traficanta de ceasuri vii, mi-a facut o reducere. Adica mi-a redus accesu’ la ceasuri, ca zicea ea „Mai ho fai ca-ti ajung!”. Si de atunci nu mi-a mai aratat ceasuri. Si numa’ inimioara mea stie cat a suferit, fin’ca se indragostise in secret de un ceas anume, si abia astepta sa-l inhatze.

Ultimele doo achizitii (alea care mai functioneaza inca) is venite pe alta filiera. Deh, asta ca sa vedeti ce face dependenta din om.  Deci, astea ultime doo achizitii au ramas in caseta cu bijuuri din cauza de bratzara. Adicatelea amandoo au bratari late de metal. N-ar fi nici un bai asta daca pan’ luna lu’ Decembre n-ar fi fost neste geruri crunte prin Brasheu. Aveti idee ce romantic e sa simti o bucata de metal lata de doo deshte inghetzata pe incheietura mainii?  Superba senzatie 😈 .

„Domnisoara, aveti un ceas?”

„Da, 6 da’s acasa 😀 „