Viata la tara

Cand am auzit prima data melodia asta am crezut ca Mircea Baniciu face misto de mine. Rau. Aveam impresia ca a trecut prin sat pe la tata. Si a stat acolo vr’o 2 saptamani.  

Da, surpriza, nu-mi place acolo.  Ca sa va spui. Satu’ lu’ tata se compune dintr-o strada lunga de 2 kilometrii, cu case pe o parte si pe ailalta a strazii si ATAT.  Pardon, uitasem. Are un bufet, adicatelea un chiosc de tabla unde degera taranu’ agricultor iarna in fata unui pahar de votca_contrafacuta acas’ la carciumar, o scoala (clasele I – IV) care n-a mai vazut copii de ani buni, si o Cooperativa. 

Cooperativa asta (sa mor daca stiu de ce-i zice asa) e un soi de magazin cu de toate.  Nu stiu ce se mai vinde acolo in zilele astea, da’ utima data cand am intrat (acu’ vr’o 10 ani) aveau 4 soiuri de marfa: d’ale agriculturii, paine, tigari si alcool.  Cornul abundentei, ce mai. 

Cel mai si cel mai mult in satu’ ala imi plac oamenii. De cand am inceput sa gandesc am avut impresia ca tot satu’ e pe statu’ de plata de la Secu’.  In zilele obisnuite foarte rar vezi oameni pe drum, si daca nu sti care-i obiceiu’ ai impresia ca satu-i parasit. Da’ la orice ora iti spune tooooooooot statu’ cine a trecut pe drum, cu care s-a intalnit, unde a fost si cat a stat. Ca-s toti pititzi pe dupa porti. Si spioneaza. Si daca se intampla ceva iesit din comun apar toti ca mushtele sa vaza ce, ce, ce, ce-a fost. Ce-mi place cel mai si cel mai mult la oamenii astia e ca stiu mai bine decat mine ce fac. Si se duc si-i spun lu’ tata. 

Cea mai cea faza la capitolu’ asta a fost acu’ aproape doi ani.  Acu’ trei ani se maritase sor’mea. Chef mare in sat (asta am aflat dupa) ca se marita fi’sa a’ mare a lu’ Puiut. Cand au ajuns la nunta, soc pe tot satu’. Dezastruuuuuuuuuuu. Se marita fi’sa a mica a lu’ Puiut. Pai nu se poate bai!Ca tre sa se marite/insoare fratii in ordinea varstei.  Ca doar se stie ca daca se insoara fratele al mic inaintea alui mare, fratele al mare ramane neinsurat. Si bietu’ Puiut ramane cu doi copchii far’ de rost (frate-miu e cu un an mai mare ca mine).  A trecut si nunta sor’mii (numa io stiu cat m-am abtinut sa nu-i strang de gat pe toti), a ramas asta mica grea si a facut o minune de baietel (in ianuarie). Prin mai-iunie,  ca se mai incalzise afara si mai crescuse si pushtiu ne caram in delegatie la tata. Io, sincera sa fiu, as fi stat cuminte acas, da’ avand in vedere ca pustiu nu se mai plimbase cu masina si sor’mea & co nu stiau cum se comporta m-au luat pe post de sistem de siguranta. Drumu’ a fost OK, s-a plictisit pustiu groaznic si m-a facut cu nervii, ca vroia la tac-su’ ca nu pricepea ce face ala cu chestia aia neagra (volanu’) da’ am ajuns intr-un tarziu la tata. Cumnatu-mio, baiat destept, a parcat in asemenea hal de inteligent ca sor-mea nu putea sa iasa din masina pe usa de langa ea. Deci, dat Carmen jos, luat bebelu’ si carat in curte. 

Amu’, eu cand ajung la tata veci pururi nu mai uit cine-i pe la/pe dupa porti. In ziua aia aveam si incacartura pretioasa in maini si ma cam ardea sa depozitez incarcatura in bratele bunica-sii. Ne-am behait noi ce ne-am behait, ne-am invartit prin curte si ne-am carat acas’. La imbarcare, aceeasi poveste: io cu bebelu’ in brate, s-a urcat sor-mea in masina, i-am pasat bebelu’, m-am urcat si io si roiu la Brasheu. 

Dupa vr’o saptamana dau cu ochii de tata. Asta saracu’, nu stia daca sa rada sau sa fie nervos.  Si cum ma stie mai iute la nervi nu stia cum sa-mi spuna. Da’ pan la urma a reusit. Cica nus’ cine m-a vazut cand am coborat cu copilu’ din masina si a zis la tot satu’ ca-i copilu’ meu. Si pacatoasa de mine nici nu-i maritata. Si nici nu m-a vazut careva la spovedit (drept e ca nici prin sat nu m-au prea vazut). Si s-au apucat sa-mi caute barbat. Ca tre’ sa aiba si copilu’ ala un tata, nu?

N-are rost sa va spun ca si in ziua de azi mai sunt ceva exemplare prin sat care cred ca-i copilu’ meu si ca-l creste sor-mea sa nu se faca tata de ras. N-are rost nici sa va spun de de aproape doi ani tata se mai trezeste din cand in cand cu cate-o baba geniala la poarta care crede ca ar trebui sa ma marit cu Gheorghe a lu’ Schiopu’ sau cu Naie a lu’ cantoru’ ca nu-i bine sa stau nemaritata si cu copil.  Si aia e baieti buni, si are pamanturi. Si tata mai are putin si omoara toate babele din sat.  Si io n-am mai trecut pe acolo de cam un an ………………

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

4 comentarii

  1. :)) acuma ce vrei si tu? este inegalabilul sipirt sates, toti te banuiesc de ceva, iar james bond e un nimeni in comparatie cu ei. Dau raport de parca sunt agenteti secreti deia speciali. Nu ai ce sa le faci, decat sa mai asculti odata piesa:)

    Răspunde
  2. Ada

     /  14/03/2009

    😆 vai deci nu mai pot de ras… am patit o chestie asemanatoare saptamana trecuta http://thoughtsbyada.wordpress.com/2009/03/04/maica-te-marit/

    Răspunde
  3. brushvox

     /  15/03/2009

    M-ai bine dispus în zorii zilei. Sărut-mâna…🙂

    Răspunde
  4. Athe

     /  15/03/2009

    Bine ati venit Dom’ Brushvox!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: