Nota iesplicativa

Dragi tovarasi si pretini, 

Subsemanta Io, declar prin prezenta ca m-am returnat intru blogareala prin spatiile preafericitului www. Le cer scuze celor 5 insi care au trecut pe acilea si au plecat necititi, dar am lipsit motivat din cauza de semidepresie. Mi-a relativ trecut si sper sa nu se mai repete. 

Amu’ sa va pove’ si voua cate ceva. 

Duminica mi-am deplasat fizicu’ impresionant inspre Sibie.  Si am plecat ca o doamna ce ma aflu cu soferu & masina de servici a directorului al’ mare. Problema e ca, la drumuri mai lungi de 15 km ficatu’ subsemnatei face crize de isterie daca nu stau in fata. Deci, facut cerere pentru’ locu’ mortului la colegele de calatorie si mi s-a aprobat. Drept urmare am plecat la plimbari cu soferu’, masina si mai ales pe locu’ directorului. Nea’ dereftoru’ asta e mare. Adica are vr’o 2 metrii. Si scaunu’ e fixat dupa chipu’ si asemanarea directorului. Si e defect, adica nu i  se mai poate schimba pozitia. Pe cale de consecinta inca ma mai simt de parca m-ar fi calcat un tir. Ca scaunu’ era vag lasat pe spate, picioarele nu-mi ajungeau pan’ la locu’ un’ le tin de obicei in masina, si vaca aia de centura nu ma lasa sa stau in pozitia obisnuita (adica sprijinita de usa si cu ochii pe sofer).  Drumu’ suuuuuuuuuuuuuuuuperb. Peisajele adica.

Apropos, cui mama dreaq i-a trecut prin cap sa puna borduri/scuaruri in MIJLOCU’ DRUMULUI?

Gusturile muzicale ale lu’ nea soferu’ superbe. Le-am testat pana prin Codlea, ca acolo si-a dat obstescu’ sfarsit casetofonu’ cumparat acu’ doo saptamani. Marfa de calitate.  Drumu’ liber, ca era vr’o 10 dimineata cand am plecat. Io studiam linistita peisaju’ cand il aud pe nea’ soferu’:

„Uite si la cretinu’ asta cum vine!”

Arunc ochii in oglinda si-l vad pe unu’ cu un gip care fujea tataaaaaa pe contrasens de ziceau ca-l urmaresc talibanii. Si a trecut pe langa noi ca vantu si ca gandu’. Nu cred sa fi avut viteza prea mare, ca soferu’ „meu” avea vr’o 110 km/h😀 . Pan’ sa dispara gipu’ din campu’ meu vizual bagai de sama marca „VW”, carevasazica Tuareg.  I-am zis replica standard pentru situatii de gen, recte „Poate gasesti vr’un stalp boule” si ne-am continuat drumu’.  Pe la iesirea din Vladeni ii suna telefonu’ lu’ nea soferu’. Asta se albeste la fata, ia pozitia de drepti, vorbeste cam un minut si concluzioneaza:

„Zice sefu’ ca-i ceatza la Persani!”

Moment in care mie incep sa-mi sune alarmele, chit ca era Duminica dimineata:

„Ioane, da’ vine si sefu?”

„Pai da!”

„Da’ cu ce vine sefu?”

„Pai cu masina lui, ca-i vreme faina!”

Ok, deci, nu ma asteptam sa vina sefu, da’ nici in cele mai urate cosmaruri n-am visat ca vine cu masina personala si mai si conduce el.

Intr-un tarziu (din punctul meu de vedere) am ajuns in orasu’ de destinatie.  Dat jos din masina, fumat o tigara si, intr-un tarziu ne-am incolonat ca sa ne deplasam spre destinatia finala, ca din toata trupa numa’ unu stia cat de cat  un’ tre’ sa mergem. Si porniram noi in coloana, cu vr’o 20j de kilometrii la ora, ca al’ de stia drumu’ a zis ca dupa nus’ ce chestie tre’ sa facem dreapta, si nu vroia sa rateze „chestia”. Nus’ cum s-a intamplat ca ne-am nimerit in spatele directorului. Ca sa ma intelegeti, noi in dacie, el in gip. De la el din masina se vedea perfect la noi in masina. Si incep sa cujet cu voce tare:

„Ioane, asta-i masina lu’ sefu’?”

„Ihi”

„Ioane, ti-l aduci aminte pe ala care ne-a depasit pe drum?” – faza la care pe Ion al meu il busheste rasu

„Iar l-am injurat pe sefu’😆 „

„Ioane, io asa as fuma o tigareeeeeeeeeeeeee”

„Fumeaza, da’ maine o sa trebuiasca sa-ti dai demisia :D”

Merem noi vr’o juma’ de ora in ritmu asta, si se trezeste Ion:

„Cine draq m-a pus sa ma bag dupa sefu’? Ca asa as fuma o tigareeeeeeee.”

Arunc un ochi la masini, si descopar cu stupoare ca sefu’ era singuru’ cu masina mare.

„Ioane, oricum nu merge, ca asta vede o juma’ de kilometru in fata si o juma’ in spate. E prea sus.”

Ajungem intr-un final la destinatie, rezolvam ce era de rezolvat, zambim frumos la cate unii, mancam ceva si ne luam zboru’ fiecare pe rand. Sefu’ a ajuns la concluzia ca mai vrea o cafea. Si a ramas. N-are rost sa va explic_ca in juma’ de ora era in spatele nostru. Nu va spun nici ca, Ion l-a tinut in sah  vr’o 5 minute. Si nu va spun nici ca dupa ce ne-a depasit in 30 de secunde nu se mai vedea. Da’ va spun ca, dupa vr’o ora l-am gasit pe nenea care plecase primu’, cu vr’o juma’ de ora inaintea noastra. 

Una peste alta, multam Ioane ca m-ai adus pana acas’.

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. Ada

     /  02/03/2009

    Bine te intorsesi sanatoasa!
    Am trecut pe la tine, da’ am zis ca ma bati daca pun prea multe intrebari.😀
    Sper sa nu mai ai depresiuni, da?!😛
    Si vitezomani ca sef-tu😛 merita asa niste urari de bine😀, mai ales daca va sperie!😀

    Răspunde
  2. Athe

     /  02/03/2009

    Apai stiu, sa-i dea’ lui al de sus sanatate. Norocu’ tutulor e ca nu conduce prea des😀

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: