Criza de paranoia!

De cand ma stiu propr’etara de casuta de meil, am prostu’ obicei sa ignor mesalele cu expeditor necunoscut si alea venite de pe la cin’ stie ce situri. Drept urmare in inboxu’ personal tind sa se adune gramezi de mesaje necitite. Cateodata (foaaaarte rar) se trezeste ordonatu’ din mine si se apuca de citit/sortat/sters mesaje. In momente de genu’ asta ma trezesc cu niscai surprize de raman cu gura cascata. Cam juma din mesajele necitite ma anunta ca o sa-mi zboare casa/masina/barbatu’ (n-am, sac! 😛 ), ca o sa am ‘jde mii de ani de ghinioane…….. stiti stilu’.  Ailalta jumatate se compune din linkuri spre te miri ce videoclipe/teste de personalitate/horoscoape/bla blauri, chestii haioase, schimburi de contacte (a se intelege mesajele alea retrimise la sute de insi, cu tot istoricu’ atasat, de citesti mii de adrese de mail pana ajungi la mesaju’ in sine, care are in principiu 3 cuvinte, sau e o poza), si chestii de genu:

„Datele de preluare a coletelor pentru urmatorul transport MARITIM sunt:

pentru ZONA MONTREAL (QUEBEC):

Sambata, 7 Februarie 2009 intre orele 9:00 – 17:00
Duminica, 8 Februarie 2009 intre orele 10:00 – 15:00

Data limita pentru ZONA TORONTO (ONTARIO):

Duminica, 8 Februarie 2009

Pentru a fi la curent cu datele de colectare va rugam sa va inscrieti in newsletter-ul nostru.”

Adicatelea nenii astia trimite colete in Canada. Nu ma deranjeaza cu absolut nimic. Da’ incep sa ma intreb…… de unde are ei adresa mea de mail? Si cin’ le-a zis ca vreau sa trimit un colet in Canada? Si de unde stiu ei ca vreau sa trimit coletu’ cu vaporu? Da’ oare stiu si ce vroiam sa pun in colet? Ca n-am zis chestiile astea nimanui. Nici macar mie nu-mi era clara toata povestea. Imi aduc aminte ca am dezbatut acu’ vr’un an juma cu frai’miu teoria coletelor (adicatelea ce mijloc de transport e mai sigur/rapid/ieftin) da’ n-am zis ca vreau sa trimit ceva cuiva. Pe cale de consecinta, cre’ ca in abacu’ meu s-au infiltrat neste extraterestii care-mi citesc corespondenta si-mi deduc gandurile. Si asta nu-i chiar bine. Ca adevaru’ e ca m-am gandit sa trimit ceva in Canada. Problema e ca „ceva” asta era neste unii care ma calca pe nervi. Si cum stiu eu ca pentru pachete mai mici se plateste mai putin, m-am gandit sa-i trimit in rate, pe sistemu’ azi o mana, maine capu, poimaine un picior…………… Si daca iestraterestrii astia mi-au dedus gandurile si stiu ce vroiam sa pun in colete, oare nu ma urmaresc? Ca-mi face impresia ca am vazut neste chestii verzi pe strada. Si cre’ ca mi-au trimis mesaju’ ala ca sa poa’ sa ma prinda. Si asteapta sa trimit primu’ colet sa vada ce-i in el si sa ma prinda cand incerc sa-l trimit pe al doilea.  Da’ am avut noroc. Am, descoperit mesaju’ putin cam tarziu.  Da’ daca o sa-mi trimita alt mesaj de genu’ asta, garantat ma urmareste cineva.

Apropos, legile se aplica in sistem bisericesc, adicatelea ma leaga daca pacatuiesc cu cuvantu’ cu lucru si cu gandu’, sau se rezuma la pacatele cu lucru’?(nu vorbesc de legile din Romanica, alea stiu ca nu se aplica 😀 )

Ma marit?

Dragi tovarasi si pretini, gandind la rece, am cam putulit belica. Ca daca nu va spusei, va spui acu’. Mama vrea sa ma marite 😥 .  Partea proasta (din punct de vedere a lu’ mama) e ca n-are cu cine. Partea si mai proasta (din punctul meu de vedere) e ca s-a apucat sa-mi caute barbat. Partea groaznic de proasta e ca m-am prins prea tarziu. Ca sa va spui. De vr’o juma de an imi tot povesteste de un anumit nea’ care-i aduce niste nus’ ce anume marfuri. Ca-i tare simpatic si vorbaret si-ar vrea sa se insoare. Si n-are cu cine.  Drept e ca se mai calmase in ultimele doo luni, da’ cam d’o saptamana iar a inceput.  In primele zile amintea destul de timid de el si povestea neste chestii legate de munci, adicatelea cum ca i s-a imbatat hamalu’ si l-a trimis acasa.

Eh, eu sambata am plecat tai tai la o prietena si m-am intors duminica. Din principiu nu povestesc ce fac pe la chefuri nici trasa de limba nici de par. Duminica_cand s-a intors mama au inceput nationalele de tras de limba. Ca cine a mai fost la chef, ca ce-am facut, ca cand am plecat, ca cand m-am intors, ca cu cine ~, ca da’ tu chiar n-ai pe nimeni. Deci, mama N-AM PE NIMENI si nici nu ma bate gandu’ sa ma leg la cap.  Da’ fiind prea duminica si eu prea obosita n-am bagat prea mult in seama discutia. Proasta idee. Foarte porasta, da’ asta am descoperit numa’ luni.

Luni eram relativ mai treaza decat Duminica. Si imi functionau alarmele vag mai bine. Si cand a inceput mama sa-mi povesteasca iar de susnumitu’ au inceput sa-mi sune. Alarmele adica.  Ca prea era domnu’ subiect de discutie 2 zile la rand si ocupa mai mult timp in discutii decat mutarea sor’mii. Si mama de obicei functioneaza pe sistemu’ „bate iapa sa priceapa saua”, pardon, era invers. Da’ pentru asta tot mi-a luat destul de mult sa pricep ce are mama in cap. De inteles am inteles dupa o discutie de genu:

„Da-mi si mie ala al tau 😀 „

„Ala ce?”

„Ala pe care vorbesti cu frac’tu”.  (ala fiind ID-u de mess)

„Aaaaaaaaaa, de ce?”

„Pai imi trebe 😀 „

„Da’ cui vrei sa i-l dai?” (ca mie imi trecusera prin cap toate neamurile care au descoperit abacu, deci, NU MERCI)

„Pai lu’ baiatu’ ala”.

„Aaaaaaaaa, NU”

„Da’ de ce tu, ca-i baiat simpatic, si vorbaret, si muncitor si…….  si……. si…. „

Si cum va spuneam, mama si-a gasit ginere. Si acu’ vrea sa-mi faca_cunostinta cu el. Ca poate ma marit si eu. Ca deja am o varsta. Si sor-mea are copil. Si-i mai mica decat mine. Si……… si……… si……..

HEEEEEEEEEEEEEEEEEEELP, AU SECOUREEEEEEEEEEEEEE, F1 AJUTOOOOOOOOOOOOR .

Carmeeeeeeeeeeeeen

In aproape treij’ de ani de iezistenta am ajuns sa-mi urasc numele.  Da, stiu, gandit la rece e un nume frumos, cu ceva tente exotice si iz de brunete focoase. Problema e ca eu m-am cam saturat de el. Ca mie de obicei mi se spune pe nume doar in momentul in care are careva nevoie de ceva.  Si cand „Carmen” e spus pe un ton milogo-rugator tipic puradeilor care cersesc prin autobuze si e insotit de o privire umeda si inocenta de bovina ajunsa pe o strada cu toate portile schimbate mi se face greatza. Fizic. Pentru ca, dupa aia garantat ii iese cuiva pe gura porumbelu’ pacii in chiloti de gimnastica.  Si ma ia cu dureri de cap. Ca de obicei porumbeii astia incep cu „am apasat pe ceva” si se termina cu munca in folosul comunitatii prestata de subsemnata.

Azi ma tenta sa ma arunc pe geam, ca oricat de mult m-am chinuit n-am reusit sa conving pe nimeni ca am surzit brusc. Ca sa va spui. Ca ne-au schimbat calculatoarele in sfarsit. Azi dimineata la 8. Adica la 8 le-au adus in birou, ca pe la 3 inca faceam setari si cautam documente. Nea’ aititstu sef din firma a venit cu calculatoarele gata functionale. Adeca aveau si vindovshi, si ofice, si vinampe si traiani, pardon, nero. Si le-a si inmatzat. Sar’naaaaaaaaa nea’ aitistu’. Dupa care a urmat distractia. In acelasi stil inginero-contabilicesc am incercat sa-i iesplic lu’ nea aitistu’ cam ce ar trebui sa-mi mai faca la ele. Ne-am inteles ca mutu’ cu surdu’ prin gaura cheii si discutia s-a incheiat ceva de genu’:

„Hai tu ca doar sti ce sa le faci, ce-mi biiiiip mie nervii?”

„Pai mi-e lene.” (era 9 dimineata. Si luni)

„Pai io tre’ sa ma duc sa le duc calculatoarele la niste proaste, deci, descurca-te”. Si a iesit pe usa. Deci mam’zel Carmen, descurca-te.

Dupa lupte seculare care au durat cateva ore, am reusit sa aduc aproape toate programele care zaceau in abacele ale vechi in stare de functionare. Mai lipsea doar programu’ de oameni ‘telighenti, dar, din fericire pe la 13 trecute fix mi-au venit intariri, adicatelea nenea care ne serviseaza susnumitu’ program.  Pe la 13:30, tobe, surle, trabitze gataaaaaaaaaaaaaa, se poate lucra pe toate fronturile.  Si daca m-a mancat limba, a trebuit sa ma scarpin 😥 ca cat a stat nea’ servisatoru’ prin zona nu l-a bagat nimeni in seama si dupa ce a plecat au sesizat toate ca programu’ cerea user si parola. Si vr’o 5 minute m-am facut ca nu aud 😈 da’ au inceput sa urle si a trebuit sa le zic fin’ca mai aveau putin si se duceau si plangeau la sefa. Dupa ce-a trecut si furtuna asta am revenit la intrebarile stupide:

„Carmeeeeeeeeeeeeeeeen”

„Ce?”

„Aveam o chestie”

„Ce chestie?”

„Pai era pe ecran.” (absolut tot era pe ecran da’ trecem peste)

„Bine, da’ cum ii spunea?”

„Pai era in dreapta jos, si arata cam asa.” (asa era un tabel cu vr’o 40 de nume)

„Am inteles, da’ cum ii spunea?”

„Nu stiu, da’ era acolo”

„Si unde le-ai salvat?”

„Nu mai stiu” Bun, impusca-te. Da’ nu cand sunt eu de fata ca n-am de gand sa dau teze pe la politie.

„Pai parca ti-am zis vineri sa salvezi TOT ce ai in calculator pe server. Ce-ai facut?”

„Da’ alea de pe ecran ne trebuia sa ramana acolo?” Ba daaaaaaaaaaa, daca le faceai o poza si-o lipeai de perete.

Da’ a dat bunu’ Dumnezeu de s-a facut 3 si am plecat acasa. Amu’, maine mai am de scarmanat abacu’ subsemnatei, ca de ala n-am mai avut timp azi. Si am o vaga senzatie ca mai sunt ceva docomente de recuperat din triunghiu’ bermuzilor.

Dar, pana una alta, vreau sa-mi schimb numele, drept urmare, astept idei. Vreau ceva luuuuuuuuung, cu cat mai putine vocale si fara logica daca se poate. Sa fie greu de tinut minte, si mai ales greu de pronuntat.

O saptamana usoara va doresc. Si mie 😀

Vecineeeeeeeeee, nu te muti?

Hai ca te ajut eu. Promit. Iti adun tot de prin casa, iti car tot pana jos, numa duuuuuuuuuuuuuu-teeeeeeeeeeeeeeeeeee.

Deci, sambata dimineata, program de somn ca aseara am adormit pe la amiaza noptii. Soarele s-a trezit si ma mangaia usor pe obraz, ma visam pe malul unui lac, simteam mirosu’ de lemn ars si auzeam carnea sfaraind pe gratar.

Ma ce mama naibii. Deschid ochii si descopar ca iar am adormit cu geamu’ deschis. Ma dau jos din pat si arunc un ochi d’a lungu’ blocului si surprizaaaaaaaaaa : vecinu’ de la 2 facea gratar. IN BALCON 😯

Dupa ce i-am pomenit toti mortii si ranitii si am coborat toti sfintii din calendar in ordine alfabetica, m-am dus sa-mi fac o cafea.  Ca daca am apucat sa ma ridic din pat nu mai pot sa dorm 😈 . Cam pe cand neuronu’ meu incepea sa dea semne de iesire din reverie, a urmat socu’ numaru’ doi. Vecinu’ a descoperit bormasina. Si a inceput s-o testeze. Pe pereti. La 7 dimineata. Cam o ora. Partea proasta e ca timpanele mele sunt foarte sensibile pana pe la amiaz, mai ales in uichend. Nu suporta decat muzici suave, motiv pentru care telefoanele mele sunt inchise, si castile (am d’alea de zici ca-s antifoane) se odihnesc lenese pe urechi. Numa’ ca bormasina lu’ vecinu e foarte hotarata si petretii respectivului foarte idaratnici ca auzeam baraiturile prin antifoane. Pe la 8 dimineata s-a calmat. Cu datu’ gaurilor adica, ca a descoperit ciocanu’. Si l-a testat si pe ala vr’o ora.

Acu’ macar nu mai bubuie. Da’ ascult fara sa vreau un concert. De manele. Prin antifoane. Care mama dreaq l-ati invatat sa-si mute boxele pe balcon?

Acu’ plec, da’ pana ma intorc, va roooooooog frumos, sa-mi dati niste idei, ca mi s-a terminat repertoriu de injuraturi.

Inche un pisiche

Mam’zel Ada are chef de joaca saptamana asta. Si se razbuna.  Si mi-a pasat o leapsa. Si io’s copil cuminte si ma conformez, deeeeeeeeeeeeeeeci:

Sunt mai tare ca sabia lu’ Zorro, intru calare-n bar pe calu’ din Malboro. Delirez 😆 Deci, sunt un om simplu de la tara (sa nu-mi intrebati cunostintele ca oamenii aia is convinsi ca-s nebuna).

As vrea sa fiu marinar uuuuuuuuuu uuuuuuuuu, sa fiu ca Magellan, sa am si eu vaporul meu, sa colind Pamantu’ cu el. N-ar fi rau ca idee, dar…… as vrea sa ma indragostesc.

Pastrez cu sfintenie colectia de Cip, Level, Husler si alte reviste d’ale lu’ fra’i-miu (si jurnalu’ lui din liceu, da’ el nu stie ca-i la mine).

Mi-as fi dorit sa fiu in stare sa cant si sa pictez.Eh, ma consolez cu scrisu’.

Ma tem ca n-o sa ajung sa vad Japonia.

Aud numa’ ce si cand vreau. Si din cand in cand voci care-mi spun ca-s frumoasa (inca n-am descoperit propretaru’, da’ am o vaga impresie ca-i Cipi).

Imi pare rau ca nu m-am nascut pe vremea lu’ Stefan cel Mare.

Imi plac caii, cainii si noptile de vara (inclusiv toate 3 combinate).

Nu sunt chiar asa a dreaq cum par la prima VEDERE.

Dansez cand si unde imi tuna (daca vedeti o bezmetica dansand pe strada eu mi’s).

Cant cand vreau sa enervez pe careva 😈

Niciodata n-am sarit cu parasuta (desi salivez la gandu’ asta).

Rar ma uit la televizor.

Plang cand privesc cretinii (adica rad pana imi dau lacrimile, tot plans se numeste nu??????? 😕 ).

Nu sunt domnisoara de pension.

Nu imi place de mine pentru ca sunt credula in anumite situatii (sau in ceea ce priveste anumite persoane).

Sunt confuza dimineata pana apuc sa-mi beau cafeaua (nu-i o idee prea buna sa-mi ceri/dai informatii vitale in momentele alea).

Am nevoie DE CONCEDIUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU.

Ar trebui sa ma marit dupa parerea generala a neamului prost meu. Ar trebui sa-mi fac un control la cap :mrgreen:

Si-am incalecat pe-o sa, si-am pasat leapsa la………. Tanti Lia.

Ca la noi la niminea (partea nr. trei)

Cum va spuneam azi trebuia sa schimbe calculatoarele in birou’ subsemnatei. Pe la noi chestiile astea se anunta cu surle si trambitze, da’ cand tre’ pus mana si facut ceva dispar toti. Deci, m-am apucat de ieri si am mutat tooooooooooot ce era prin calculatoarele alea vechi pe server, l-am sunat pe nenea care serviseaza programu’ de oameni ‘telighenti si mi-a promis solemn ca vine luni DACA avem calculatoarele instalate. Si m-am pus pe asteptat. Asta pentru simplu’ motiv ca, de cam un an am interdictie la calculatoare. Adica n-am voie sa-mi bag nasu’ decat in programu’ de oameni ‘teligheti (care se intinde in vreo 3 birouri prin firma), si in abacu’ meu. Ca de altfel n-am voie sa ma ating de alte abace de prin firma, si oficial nici n-o fac. Chestia asta mi se trage de la faptu’ ca vorba vine incheiaram un contract cu o firma de aitishti care cica ne serviseaza calculatoarele.

Deci, vorbit cu aitistu’ sef din firma IERI si-mi zice ca vine AZI PE LA 10  un nenea de la firma susnumita sa ne schimbe calculatoarele. Si atept, si astept si astept si se face 12. Si suna telefonu’:

„Alo, Carmen”

„Aaaaaaaaa, da.”

„Auzi, calculatoarele alea cu discheta is la mine in birou”

Paranteza. Avand in vedere ca toate chestiile care tin de finante functioneaza pe baza de discheta, am facut cerere speciala pentru 2 calculatoare cu unitate de flopy. Inchis paranteza.

„Pai bine bai, da’ tu unde esti?”

„Acasa”

„Pai ziceai ca ne schimba calculatoarele azi. Astia de la @#$#$% unde is?”

„Au plecat.”

„Si eu ce fac?????????”

„Pai n-ai zis ca vin aia cu programu’ de oameni ‘telighenti sa le schimbe?”

„Da’ ala vine doar sa-mi instaleze programu’. Si tre’ sa am abacele functionale cand vine ala”.

„Da’ eu am inteles ca le schimba ala”.

Deci, calculatoarele noi is inca in magazie, adica 3 dintre ele, ca doo is in birou la aitistu’ sef, eu tre’ sa-l sun pe nea’ de la programu’ de oameni ‘telighenti sa-i confirm ca am calculatoarele montate, si nu le am, da’ cica luni dimineata la prima o sa fie. Acu’, pe post de scuza, nea’ aitistu sef e inginer de meserie si io-s contabil, si mie mi-a zis cineva ca inginerii si contabilii nu vorbesc aceeasi limba.

Acu’ va las, ca tre’ sa fac pe comitetu’ de primire. 😈

PS, daca’s ceva greseli de scriere, le rezolv diseara.

Azi am sa crestez in grinda part tu

1. Deci, am trecut de 1000 de vizitatori, hip hip hureeeeeeeeeeeeyyyyy for mi.

2. Maine s-ar putea sa nu ne vedem la ochi ca am program de schimbat abace (la munca) asta daca nu s-o razgandi careva, si de mutat mobila (acasa) asta daca nu s-o razgandi mama.

3. S-a mutat sor-mea la soacra-sa, drept urmare, ………. mai vedem

Google, la mine! (partea nr. unu)

sarpe in stomac – n-am! N-am sarpe adica, stomac am.

renumeratie gemeni – nu dau bani si n-am gemeni!

rezerve cu nicotina blog – adica tu intrebi de plamanii mei?

tip agricultura tara barsei – pe duca

aprovizionare tigari – nuuuuuuuuuu, aici consum tigari!

otetul distruge cd-urile – ai incercat? Zi si mie rezultatu’

povesti vanatoresti – uita-te la stiri!

schimbat tevi apa – iti urez noroc. Sau noroc bun! Dupa caz.

azi am sa crestez in grinda – ai grija cat de tare dai cu toporu’ sa nu-ti cada coperisu’ in cap :-”

0,1 l vodka = demo 0,25 l vodka = trial – si mie mi-e sete 😀

cautatori de comori – adica-s o comoara?

ce inseamna & co – ce vreau eu, da’ de obicei e un tip brunet 😆 (sau rita)

73 X DA

Ca tot am promis 😀 . IMI PLACE:

1. Aroma cafelei proaspete.

2. Cartile (sa citesc).

3. Ploile de vara.

4. Mirosul de fan.

5. Padurea.

6. Raurile (apele curgatoare in general).

7. Casele vechi.

8. Dupamiezile de vineri.

9. Discutiile cu Vasea.

10. Discutiile cu Billy.

11. Jucariile de plus.

12. DRAGOS.

13. Aroma de mere coapte.

14. Mirosul lemnului.

15. Focul.

16. Rasul copiilor.

17. Primii fulgi (ca dealtfel ma dispera iarna).

18. Julio Iglesias.

19. „Cantecul” greierilor.

20. Roua.

21. Terasele.

22. Muzica.

23. Berea neagra.

24. BUSUIOACA DE BOHOTIN.

25. Concediu’.

26. Adierile de vant vara.

27. Noptile de vara.

28. Balansoarele (scaunele ~ adica).

29. Brasovu’.

30. Cetatile/castelele/conacele.

31. Istoria.

32. Obiceiurile/traditiile.

33. Ideea de iubire nemuritoare (sau suflete pereche).

34. Stilourile.

35. Culoarea albastra.

36. Argintul (bijuteriile de ~).

37. Liliacul.

38. Luna mai.

39. Plimbarile.

40. Antichitatile.

41. Cainii.

42. Pomii infloriti.

43. Parcul central vara (e plin de flori).

44. Fantanile arteziene.

45. Costumele populare.

46. Sa scriu (cand am ce).

47. Linistea.

48. Legendele.

49. Caii.

50. MAMA.

51. Glumele bune.

52. Oamenii deschisi la minte.

53. Dialectele.

54. Calculatoarele.

55. Ideea de Cedric (asta e un nenea care se plimba cu bicicleta prin lume).

56. Iris.

57. Trandafirii.

58. Ruinele.

59. Prietenii.

60. Rita.

61. Muntii.

62. Fotografiile.

63. Tom si Jerry.

64. The lake hause.

65. Bisericile.

66. Picturile.

67. Sa dansez.

68. Citricele.

69. Toamna.

70. Drumul spre casa (din orice directie).

71. Civilizatiile vechi.

72. Hainele clasice.

73. Ideea de libertate (din toate punctele de vedere).

A se considera leapsa. Primu’ care s-a ars: CATA.

A doua, Lia.

A treia, Ada.

Ca la noi la niminea (partea nr. doi)

Am scapaaaaaaaaat. De prima raportare. Si cea mai grea. Oficial anu’ 2008 s-a incheiat (in sfarsit) si pentru subsemnata.

Dupa doua zile juma’ de lupte chinuri si peripetii am reusit (mai mult sefa-mea decat eu) sa terminam si sa predam bilantu. Deci, nenea 2008 odihneste-te in pace 😆 .

La prima vedere (adica pe la 6 dimineata) ziua de azi se prevedea a fi una extrem de mistica. Adica ajuns la munca, terminat de calculat/dactilografiat/indosariat, plecat sefa si…………… rugat. Mult, cu cradinta mare si cu ardoare. Ca daca nu era bine ceva, putzuleam belica.

Pe la a treia rugaciune, pardon, tigara suna telefonu. Mobilu’. Mobilu’ meu. Ma uit cu groaza pe ecran si vad ce nu-mi doream. Prenumele lu’ sefa-mea. Telefonu’ asta venea devreme, mult prea devreme, deci e de rau, da’ tre sa raspund.

„Alo 😕  „

„Carmen, uita-te pe mail ca zice doamna K (adica tanti care ne verifica bilantu’ ) ca a trimis ceva.”

Deci prost. Deci inca nu a verificat bilantu’. Deci mai am de tras.

„Am vazut. Am studiat. Se rezolva”

„Ceva” asta era raportarea care tre’ trimisa maine, deci poa’ sa astepte pana maine.  Deci, inapoi la post si rugaciune.

Dupa vr’o 10 rugaciuni si 1 metanie (adica 10 tigari si o cafea) suna fixu’ :

„Buna ziua, Mircea (magazioneru’) deranjeaza”.

Pe limba mea, formularea asta inseman dureri de cap. Mari.

„Da Mircea, spune 😀 „

„Auzi, voi cate calculatoare aveti?”

Luati in considerare faptu’ ca pe masura ce discutia se lungea, eu ma albeam la fata si ma lua cu lesin.

„Pai, 7 de toate, 5 la fel, unu de rezerva si unu la sefa. De ce?”

„Mi-a zis directoru (daca va mai aduceti aminte) sa va fac bon pe 5 calculatoare. „

„Mircea, nu CALCULATOARE. Te rog, nu calculatoare. MONITOARE Mircea.”

„Nuuuuuuuuu, mie mi-a zis calculatoare. Ca pe ale voastre le duce in alta parte.”

Stau, cujet, cujet, cujet, ma apuca plansu’, cujet, cujet, BINGOOOOOOOOOOOOOO, IDEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE.

„Mircea, lalaie problema pana se intoarce sefa-mea si discutam.”

Eh, Mircea e baiat bun si e foarte deacord cu mine cand singura solutie care-mi trece prin minte e „lalaie problema”. Si aveam o vaga impresie ca sefa-mea n-o sa fie foarte deacord cu schimbarea asta.

Inchid telefonu’ si …….. inapoi la post si rugaciune.

Dupa vre’ 2 ore suna din nou mobilu’. Din nou sefa 😕

„Carmeeeeeeeeeeeeeeen” moment in care m-am ingalbenit. „Gataaaaaaaaaaa, e bineeeeeeeeee, l-am ingropat.”

Deci, tumbe, tzopaieli, bucurie, o tigara, etc.

„Deci po’ sa ma imbat?”

„Da”

„No’ acu’ hai sa va spui 😀 ” moment in care s-a albit ea la fata (se simtea in voce).

„Ce-i iar?”

„Directoru’ vrea bla bla bla bla (inutilitati d’ale muncii.) Si m-a sunat Mircea. Cica tre’ sa ne schimbe calculatoarele.”

„Bla, bla, bla, bla, bla (inutilitati d’ale directorului d’ale muncii). Pai stiu ca vor sa va schimbe calculatoarele. Ca cica alea din magazie au mai multi RAMi.”

„Bine, da’ stiti ce inseamna asta?”

„Stiu, da’ n-am ce-ti face. Ca  asa au hotarat in comitetu’ director. Am incercat sa te scap, da’ n-a tinut.”

Acu’ sa va spui si voua ce inseamna asta. Calculatoarele pe care le avem acu’ au 4 ani vechime. Si in 4 ani se aduna chestii in calculatoare. Multe chestii.  Si subsemnata o sa trebuiasca sa mute chestiilea alea multe de pe abacurile vechi pe abacurile noi. Multumesc lu’ Dumnezeu ca reteaua e facuta cu un server incorporat, care ramane. 4 din 5 calculatoare sunt usor de golit. Al cincelea in schimb e cu probleme. Al cincelea e calculatoru’ meu. Si eu am instalate pe abac neste programe, programashe, programele care-mi trebeeeeeeeeeeeeeeeeeee si desprea care nu mai stiu unde-s kiturile de instalare. Da, stiu, ME TARE SMART. Partea proasta e ca daca nu-mi aduc aminte unde am pus kitele (tot prin abac tre’ sa sap) in cel mult 3 luni pot sa ma impusc, fin’ca unu din programelele astea e ala care-mi face bilantu.

Trecand peste astea, tre’ sa-l pup in ….. pardon, sa ma rog de nenea care ne serviseaza programu’ de oameni teligenti sa vina sa-l instaleze pe abacele noi. Si asta cat mai repede posibil, ca altfel se blocheaza activitatea sti’ntifico-fantastica pe termen nedeterminat si tot eu o sa fiu de vina 😥

Pe cale de consecinta, maine am program de brainstormig si o sa-mi dau doctoratu’ in copy/paste.

Acu’ ma car sa-mi caut arhivatoru’, ca-i bai mare.

PS, care ai un VisualFox?