Vizita de lucru’

Va spuneam acu’ o bucata de timp ca sor’mea s-a mutat cu catel si purcel la soacra-sa. Eh, in 16 ianuarie anu’ de gratie 2009 trupa lu’ papuc a venit in vizita prelungita pe plaiurile natale. Adicatelea m-am trezit cu toata gasca pe cap.

Vr’o doo zile am avut program administrativ-gospodaresc da’ am reusit sa fac sa aibe o logica apartamentu’ ala. Cu pastratu’ curateniei e usor, ca eu trec pe acas’ in regim hotelier, adica ajung acas’, fac un dus mai butonez ceva si dorm. Numa ca, aseara casa mea arata ca dupa tzunami.Ca pustiulica si-a adus aminte de jucariile ramase la domiciliu’ subsemnatei si le-a imprastiat in ale 4 vanturi.

Ieri am avut program prelungit de nervi, pardon, munca, si pana am ajuns acas’ uitasem cu desavarsire ca am musafiri. Da’ mi-am adus aminte brusc in momentul in care am deschis usa. Rctific, am vrut sa deschid usa.  Ca m-am trezit impingad cu toate fortele la bucata aia de tabla. Dupa ce am reusit s-o cracan suficient cat sa ma pot strecura, am descoperit problema: toti maimutoaii mei de plus erau ingramaditi dupa usa. Tin sa precizez ca  tote plusurile ramase in proprietatea subsemnatei (vr’o 5) au cel putin 50 de tzanti inaltime.  M-am schimbat, mi-am cautat papucii de casa 5 minute, nu i-am gasit si m-am dus sa mananc. Am gasit ceva mancabil prin frigider, da’ mai nou is la regim, ca am mancat fara paine (apropos, are careva idee unde dreaq mi-s cutzitele?).  Optimistu’ din mine s-a gandit ca ar fi o idee buna sa fumeze o tigara si sa se duca sa-si termine programu’ de butoneala, ceea ce am incercat sa fac. Mi-am luat tigarile, am deschis usa spre locu’ de fumat si mi-am gasit cafeaua. Era imprastiata pe jos 😥 .  De la locu’ de fumat pana in camerea subsemnatei mi-am gasit ojele, pila, penseta, forfecuta, borcanu’ de cafea si periuta de dinti. Am dat drumu’ la abac si ………….. am desoperit cu stupoare ca soarecu’ subsemnatei a fost subtilizat. Da’ l-am gasit. Era in pat.

No’, acu’ va inchipuiti cam ce am de lucru cand oi ajunge acas’ 😥 .

PS, nu uitati de 2%.

‘r-ati ai dreaq

Inceeeetisor ca nu vorbeam cu voi. Da am draci. Multi draci. Ca mi-a plecat sefa in concediu. Si-mi propusesem pe ziua de azi sa stau si sa numar stele pan’ la miezu’ zilei, sa ma dau cu placa de surf pe veveveu si sa visez la iubiri pierdute.

Eh, m-a tinut fantezia asta pan’ pe la 8 dimineata, cand, inteligenta care ne face salariile m-a sunat sa ma anunte ca nu’s ce mama dreaq nu poa’ sa salveze.  Si de aici a inceput nebunia. Ca_cand am ajuns la ea in birou a inceput sa-mi explice ca tre’ sa rectifice toaaaaaaaaaaaate declaratiile pentru luna ianuarie. Ca ea-i diavolu’ tasmanian, si nu poa’ sa verifice ce rahaturi face decat DUPA  ce depune declaratiile. Si luna asta a facut rahatu’ praf.  Si ghici ce-a facut subsemnata azi 😀 . Rectificative la ‘j de declaratii.  Pe fiecare persoana in parte. Vr’o 600 de insi. Ca inteligenta aia de program de salarii cu care-i dotata unitatea nu pricepe notiunea de „declaratie rectificativa”. S-ar putea ca ultima remarca sa nu fie corecta. Ca nu stiu programu’ cap-coada si pe ce zice mandra care-l foloseste nu pot sa ma bazez.

Revenind la titlu, sunteti multi astia care fac umbra pamantului degeaba? Relicve de pe vremea lu’ preaimpuscatu’ angajati pe la dreaq stie ce institutie publica de vr’o ruda suspusa si ramasi acolo pentru ca rudele lor tot suspuse au ramas chiar daca s-au schimbat regimurile. ‘Telectuali facuti la apelu’ bocancilor, oameni cu facultati facute cu pile si pe banii lu’ tata care habar n-au ce profil avea facultatea respectiva, ca despre ce li s-a predat acolo sau despre ce ar trebui sa faca nu se poate pune problema. Acrituri cu aere de oameni importanti care habar n-au cum ii cheama cu buletinu’ in mana, da’ care iti cer sa fi umil in fata lor, fin’ca ei au cheia rezolvarii problemelor tale. Impiedicati pentru care „munca” inseamna 8 ore de baut cafele, fumat,  barfit si miorlait ca nu-si vad capu’ de munca si ca-i salar’u prea mic, da’ daca Doamne feri’ indraznesti sa le ceri ceva, care in face parte din atributiile lor te fac troaca de porci si tre’ sa astepti de la 3 la 5 ani pentru un rahat care se poate face in 10 minute.

De ce nu va impuscati ‘r-ati ai dreaq, ca oricum nu plange nimeni dupa voi.

PS, ca m-am mai calmat, nu uitati de 2%.

Scrisoare deschisa ministrului sanatatii. By Sebastian Corn

Domnule Ministru,

Sunteţi absolvent al UMF Carol Davila şi, deşi n-aţi practicat medicina clinică niciodată, ar trebui să vă reamintiţi că factorul care determină o bună practică medicală, chiar la nivel de sistem, este banalul parteneriat medic-pacient. Exact ca şi în afaceri, sau ca într-un cuplu, încrederea dintre cei doi membri ai parteneriatului este premisa care asigură ani buni de colaborare benefică sau, din contră, de suspiciuni şi dezgust. Marele avantaj al încrederii reciproce este că nu costă bani.

Mă tem că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme nu a ţinut cont de acest deziderat elementar. Sper că numai din necunoştiinţă de cauză aţi accentuat actualul curent de opinie ce a transformat un parteneriat, şi aşa profund şubrezit de mulţi dintre predecesorii dumneavoastră, într-o relaţie antagonică: pacienţii şi medicii au ajuns să se privească unii pe alţii precum şoarecele şi pisica. Poate că n-aş fi ajuns să vă scriu aceste rânduri dacă n-aş fi avut recent o discuţie cu ruda unui pacient, care mi-a explicat cât de „prost” fusese tratamentul prescris de un coleg necunoscut. Din fericire pentru tagma noastră, pacientul fusese tratat corect şi, de altfel, avusese o evoluţie favorabilă, numai că prea lentă faţă de aşteptările rudei pacientului. Cu toate acestea, „diagnosticul” stabilit de ruda pacientului, fără multă vorbă, a fost următorul: acel medic necunoscut greşise tratamentul! Ţin să vă atrag atenţia, domnule ministru, că respectiva afirmaţie a fost făcută cu aerul că era de la sine înţeles că medicultrebuia să greşească, în ciuda faptului că-şi tratase corect pacientul care, la ora conversaţiei, se juca în parc, alergând cu fiică-mea de la un leagăn la altul, sănătos tun, într-o atmosferă extrem de geroasă.

Restul articolului si comentariile le gasiti aici

Ce’are baaaaaaaaa?

Dadui d’un blog in care cineva intreba ceva de genu’ „Nu ca asta stie muzica?”.  La cum tinea mana pe zongora tindeam sa cred ca stie ceva muzica. Sau stie sa faca poze. Ca sa poci sa(mi) raspund la intrebare dadui clic pe plai si ……stau, si stau…. si nik. Ma holbez o tzara mai bine si bag sama ca s-a incarcat filmu’, dupa care a inceput sa ruleze. Si dadea nenea ala asa frumoooooooooooooos din deshte si se schimonosea de ziceai ca acu’ se ca compune melodia, si era mirobolant filmu’ numa ca NU SE AUZEA NIMIC. Da’ nimic nimic nimic, nici macar o musculitza betziva. Stramb din nas si-mi zic ca-i blogu’ de vina. Da’ tot vroiam sa aflu’ ce zicea nenea ala din zongora si ma car pe iutub. Si dau sa ascult un canticel si sa ma uit la un filmuletz. Si pula! Ca nu merge. Se inrozeste dunga aia de jos, dupe care filmuletzele se holbeaza la mine si-mi scot limba. Si nu vor sa play. De loc, de fel si de nici o culoare. Am incercat sa le dau o viteza s’am descoperit ca, dupa un anumit punct ruleaza. Da’ tot in stilu’ mirobolant descris mai sus, adicatelea se scalambaie unii la mine, da’ nu scot un sunet. Hmmmmm……. nu bun!

Imi trece prin cap la un moment dat ca s-ar putea sa fie de la ei drept urmare, m-am carat la crocodili. Primu’ film, aceeasi poveste. Hmmmmmmmm, o fi bulit filmuletzu’ 😀 . Da’ partea proasta e ca toate filmuletele’s asa. Deh’, s-o fi tzicnit lupu’.

Ultima incercare: cafeaua. Da’ si acolo-i la fel.

Da’ cum io’s fata dashteapta si am memorie buna, mi-am adus aminte de Marlo, ca zicea el mai in tinereti (acu’ v’o cateva zile) ca s-ar putea sa mi se fi imbolnavit mozilla. Si m-am carat pe explorer. Si merg toate. Da’ io vreau vulpitza de foc, ca nu-mi place iesploreru’. Asa ca spuneti-mi si mie, CE’ARE BAAAAAAAAAAAAAA, ca io nus’ ce sa-i fac sa cante. Si n-am chef de schimbat soafte, cai uiched si mi-e lene 😀 .

PS1, In apararea mea poci sa spui ca sportu’ preferat a lu’ nepotu’ e datu’ cu pumnii in tastatura subsemnatei, daci cre’ ca mi-a facut ceva setari far’ sa stiu.

PS2, Nu uitati de 2%.

PS3, Daca maine nu apar prin zona sa stiti ca m-a apucat harnicia, am schimbat ceva softuri si mi-a dat cu radicali 😀

Da’ tot te prind candva!

Deci, vineri seara, eu, copil cuminte haladuiam pe intinsele plaiuri vevevistice, adica ceteam ultima descoperire personala in materie de blogareala si ma conversam cu frai’miu via mesinger, cand, fara nici un semn/cuvant de „hai pa” susnumitu’ dispare.  N-ar fi prima data cand face chestia asta (sa-i traiasca ISP-u, in dosu’ bisericii daca se poa’) numa caaaaaaaaa, pe iconita cu conecsiunea mea la sfantu’ www a aparut un X mare si rosu’. Si zicea colea ca „a network cable has been unpluged”.  Hai sa mori tu? Si ca de iezeplu ce cablu’ o fugit? Ca’s acas’, si acas’ am UN cablu care incepe doo etaje mai jos intr-o cutiuta incuiata (?) si se termina in abacu’ subsemnatei. Si din abac nu l-a scos nimeni, ca nu-mi aduc aminte sa am fantome prin casa si io nu l-am atins. Pe cale de consecinta tre’ sa fi umblat cineva in cutiuta incuiata. Da’ era amiaza noptii!!!!!!! Drept urmare, bag sama ca unu’ din vecinii propr’etate personala n-avea somn si s-a gandit sa faca ctc-u la cutiuta. Amu’ pe bune, vecineeeeeeeeeee, in cutiuta respectiva nu incape beutura, nu-s nici bani. Ori pasa-mi-te te-ai gandit ca azi e ziua indragostitilor si pica ceva la asternut? Si te-ai gandit tu sa iei ceva lectii de pe canalele XXX sa nu te faci de ras, da’ porcu’ de tac-tu ti-a tras cablu al mai eftin si trebuia sa schimbi gaura (in care-i bagat cablu) sa vezi si tu neste povesti de amor ghebos? Da’ cum mama dreaq din toate cablele alea l-ai gas’t tocma’ p’al meu? Si apropos, tac-tu-i acas’?

Eh, povestea asta cu cablu’ lipsa a durat cam un minut, dupe care si-a revenit netu’, numa caaaa, in loc de 100Mb/s speeed la net aveam UN GIGA. Bag sama ca vecinu’  mi-a incurcat gaura (in care-i bagat cablu bei, nu va ganditi la prostii 😛 ). Si cum imi mergea netu’ ca vantu’ si ca gandu’ si mi se incarcau paginile de ziceai ca a pus cineva ardei iute pe sfantu’ www, am ramas din nou vorbind singura. Vre’o juma’ de ora. Ca frai’miu iar disparuse. Si cand a aparut din nou era negru. De suparare. Si-si lasase barba. Si facea coliva. Si cauta un popa. Ca trebuia sa-i faca parastas la frumusete de HDD extern de 250 de gigi ticsit cu tot felu’ de chestii, care s-a hotarat brusc sa devina EMO si s-a sinucis. Sau a fost ucis. in orice caz,

UN MOMENT DE RECULEGERE IN MEMORIA HARDULUI LU’ FRAI’MIU VA ROG 😆

Azi dragutza dimineatza m-am trezit cu voiosia unui urs la inceput de iarna, mi-am facut trezirea (spalat, baut cafea, imbracat, baut cafea, pieptanat, baut cafea, baut cafea, facut o cafea, baut cafea, fumat o tigara, baut cafea) mi-am zis in sinea gandului meu c-ar fi o idee buna sa vad ce mai face lumea pe veveveu. Dat drumu’ la abac, vrificat bloagele de rigoare, pornit mesu si apucat de palavrageala. Si netu’ meu inca mai mergea ca vantu si ca gandu’ pana cand imi apare IAR un X mareeeeeeeee si rosuuuuuuuuuuuu pe inconita de la conexiune si -mi zice iar c-a fugit cablu’.

Vecineeeeeeeeeeeeeee, tu-ti nas-ta care te-a’nbaiat si nu te-a oparit, ce dreaq faci iar? A vi’nt tac’tu acas’ si-a descoperit la ce te uiti? Sau iti vine gagica si tre’ sa pozezi in baiat cuminte pana o imbeti? Si la noapte ai de gand sa-mi faci la fel? Ca te descopar io care esti, si-ai sa faci munca voluntara la dat zapada in miezu’ verii, sa-ti moara lateii de nu!

Hai s’aveti un uiched dupe poftele inimii, ca io ma duc sa fac ancheta pe scara.

PS, nu uitati de 2%.

Doneaza 2%

Stiu ca v-am obisnuit cu posturi semi haioase, dar de data asta vorbesc (ma rog, scriu)  foarte serios.

In cazul in care nu stiti, statul roman va ofera posibilitatea sa dirijati 2% din impozitul pe venit anului trecut (pe care l-ati platit deja) catre o fundatie sau o asociatie non-profit. Baza legala, legea 571/2003, care la articolul 57 aliniatul 4 zice:  „ Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din impozitul stabilit la alin. (3), pentru sponsorizarea entităţilor nonprofit care funcţionează în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare.”

Procedura este (sau ar trebui sa fie) destul de simpla: completati formularul 230 (in cazul in care sunteti salariat) sau 200 (pentru alte venituri), atasati o copie dupa fisa fiscala pe anul 2008 si le depuneti sau le expediati prin posta la Directia Finantelor Publice de care apartineti.

Alegerea mea pe anul acesta, Hospice Casa Sperantei. Pe scurt, descrierea celor de la hospice suna cam asa:

„Ingrijirea hospice sau ingrijirea paliativa este un concept de ingrijire care se adreseaza pacientilor cu boli incurabile in stadii avansate.

Ingrijirea hospice se preocupa de asigurarea unei cat mai bune calitati a vietii bolnavilor incurabili, prin tratamentul durerii si al altor simptome specifice, ingrijiri medicale, suport psiho-emotional si spiritual, asistenta sociala. Hospice se adreseaza nevoilor complexe ale bolnavului si ale familiei acestuia.

Hospice respecta dreptul bolnavului la ingrijire specializata de cea mai buna calitate, in mediul pe care bolnavul si-l doreste: la domiciliu, in sectii cu paturi, in centre rezidentiale sau in centre de zi.

Ingrijirea hospice se integreaza in ansamblul serviciilor medicale publice. Echipa hospice, compusa din medici, asistenti medicali, asistenti sociali, psiholog, preot, ingrijitori si voluntari) lucreaza in colaborare cu medicii de familie si medicii de specialitate din spital.”

Pe lung, descrierea o gasiti la linkul de mai sus.

Acu’, cei care ma cunosc personal (nu-s foarte multi prin blogosfera) stiu ca nu recomand ceva decat daca sunt 150 % sigura de acel ceva. In descrierea lor, cei de la hospice spun ca se preocupa  de asigurarea unei cat mai bune calitati a vietii bolnavilor incurabili. Adevarul (pe verificatelea) este ca asta fac. Si o fac cu zambetul pe buze, cu vorbe frumoase, voci calme, si mai ales GRATIS (pentru pacient si familie).  Ceea ce nu scrie (inca) pe site-ul lor e ca, majoritatea pacientilor provin din familii cu venituri cel mult modeste. Credeti-ma ca, cancerul (cel putin in Brasov)  secatuieste (si bolnavul si familia) si de bani si de puteri. Sistemul sanitar este cum il stim toti, spaga e la loc de cinste, medicamentele lipsesc cu desavarsire si trebuie cumparate de pacienti, pentru ca daca tratamentul pentru cancer este intrerupt nu mai da nici un rezultat. In conditiile astea, pana si faptul ca cineva iti vorbeste frumos si te trateaza ca pe un Om conteaza enorm. Ce conteaza si mai mult pentru pacient/familie, e faptul ca cei de la Casa Sperantei ii ajuta (in limita posibilitatilor) cu medicamente si cele trebuincioase bolilor respective, si mai ales cu acte (pentru pensie de handicap, carucioare, proteze, etc.) pentru ca la noi birocratia e mare si nu stiu din ce anume motiv, faptul ca cineva care reprezinta o institutie gen Hospice si care incearca sa obtina o hartie/aprobare pentru un pacient are mult mai multa trecere la toate institutiile/forurile decat pacientul in sine.

Stiu oameni carora doctorii le-au prezis cateva saptamani de viata care si-au revenit cat de cat dupa un sejur la Casa Sperantei. Cele cateva saptamani prezise de doctori s-au transformat in luni, dar pentru un copil care-si vede mama murind pe picioare e mult, asta ca sa nu vorbim despre situatia inversa. Pentru cele cateva luni in care un copil sau un parinte pot sa mai aiba langa ei persoanele dragi, va rog, AJUTATI-I SA AJUTE.

Pentru cei interesati formularele 230 si 200 au completate datele celor de la Hospice. Pentru cei care prefera sa le completeze de mana, datele fundatiei sunt:

Denumire entitate nonprofit: Fundaţia Hospice “Casa Speranţei”
Cod de identificare fiscală al entitatăţii nonprofit: 4921504
Cont bancar (IBAN): RO14 BPOS 0800 2606 441 ROL01

Formularele se pot depune la sediul Directiei Finantelor Publice  (la inspectorul de strada), sau, daca suntei din

Brasov :  str. Sitei nr 14A

Bucuresti: Calea Calarasi nr. 109 – sunt sediile fundatiei.


Cercetari cercetate V

Ok, am zis ca nu mai scriu despre asta, da nu ma pot abtine. Ca oamenii de stiinta au de lucru muuuuuuuuuuuuuuuult bag sama.  Si astia de la Romanica Libera dezbat neste subiecte de ma doare capu’ sau ma busheste rasu’, dupa caz.

Cica is 10 organe inutile in corpu’ uman, adicatelea :

1. A treia pleoapa (Plica semilunaris), nu, nu-i pleoapa de la ochiu’ de soacra. Cica ar fi undeva in coltu ochiului langa glanda lacrimala. Si foloseste la ceva, da’ nu stie nimeni la ce.

2. Parul corporal adicatelea orice fir de par care nu se numeste podoaba capilara, geana sau spranceana e in plus. Zic ei, ca eu stiu ca si celelalte fire de par au o utilitate. Spre exemplu, daca tre’ sa faci rost de ceva timp inainte de o intalnire, poti sa te motivezi cu expresia „tre’ sa ma barberesc” (vorbeam de barbati si de barbile lor 😛 )

3. Sinusurile – chestiilea astea mi se pareau inutile si mie cand se chinuia tanti profa’ de mate din liceu sa mi le bage in cap 😀 Da’ am o vaga impresie ca nu despre sinusurile alea e vorba.

4. Polipii si 5. Amigdalele cica ar trebui sa fie neste chestii care te scapa de anumiti microbi. Eu stiam ca te scapa (fiecare in parte) de o saptamana de scoala prin clasele primare 😀

6. Coccisul asta cica ne da dreptu’ sa utilizam apelativu’ „animalule” & derivatele in discutiile cu semenii, fin’ca, pare-se, e tot ce ne-a mai ramas din coada 😕

7. Erector pili pentru inceput, sa va fie rusine daca ati citit ce cred eu 😛 . Deci, chestia asta ne ajuta sa ni se ridice paru’ in cap (si prin alte parti) in caz de frig sau filme de groaza.

8. Maseaua de minte adica chestia aia care-ti da batai de cap dureri de gingii si febra dupa vr’o 18 ani, da’ cica te face mai destept. Presonal cre’ ca iese mintea prin maseaua aia si omu’ prosteste.

9. Apendicele din punctul meu de vedere se traduce prin concediu’ medical/scutire medicala de cel putin 2 saptamani. Ca alta intrebuintare nu vad sa aiba.

Si, tobeeeeeeeeeeee, cireasa de pe tort:

10. Sfarcurile la barbati Cica la astea nu le-a gasit nimeni o utilitate stiintifica. Eu le-am gasit o utilitate practica. Adicatelea de sistem de trezire. Daca musiu nu vrea sa se trezeasca o ciupitura de sfarc face minuni. Da, is sadica, stiu, da’ d’aia ma iumbeshte loomea 😆 😳

Tind sa cred ca va urma, ca bag sama ca oamenii astia de stiinte is prolifici raaaaaaaaaaaaau.

Cercetari cercetate IV

Cre’ ca asta e ultimu’ blog despre cercetari pe care-l mai scriu. Ca ori toti cercetatorii is obsedati de sex, ori am io bafta de bafta de dau numa peste d’astea:

„Pentru a avea cât mai frecvent orgasme, este foarte important să comunicaţi cu partenerul şi să aveţi o puternică legătură de încredere. „Implicaţi-vă şi stabiliţi contactul vizual. Nu vă fie teamă să-i spuneţi partenerului ce vă place şi ce nu vă place în viaţa sexuală. Cu cât aflaţi mai multe unul despre altul, cu atât va fi mai bine“, spune Kevan Wylie, expert în sănătate publică.

Persoanele care de obicei simt fiorii plăcerii declară că relaţia cu partenerul lor este una puternică. 77% dintre cei intervievaţi, care au în mod frecvent orgasm, se simt apropiaţi de jumătatea lor în timp ce fac dragoste. Procentul scade la 55% pentru cei care au dificultăţi în a atinge punctul culminant.

„Orgasmul feminin este răspunsul cel mai evident, mai sigur şi mai necesar pentru a convinge femeia de buna exprimare a sexualităţii sale. Lipsa orgasmului, diminuarea dorinţei sau întârzierea lui duc la insatisfacţie sexuală şi îngrijorare la ambele sexe“, susţine psihologul şi sociologul Aurora Liiceanu.

Adicatelea, un studiu amplu făcut în 26 de ţări din toată lumea a ajuns printre altele la concluzia de mai sus. Ca de altfel zice ca „63% dintre bărbaţi şi 32 % dintre femei ating de fiecare dată punctul culminant în timpul actului sexual”. Presupun ca restu’ joaca carti sau sah in timp ce ~. Adevarul e ca viata mea n-ar fi avut sens si logica daca nu stiam chestia asta. Nu puteam sa dorm la noapte daca nu aflam ce procent din populatia planetei are orgasm de cate ori are mancarimi. Amu’ daca tot au cercetat, poci sa pun si eu ceva intrebari? Ca de iezemplu:

1. Care-s alea 26 de tari? Or fi fost si prin Vatican?

2. „Amplu” se refera la numaru’ de persoane sau la intinderea teritoriala a lu nenea studiu?

3. Cum suna chestionaru’?

4. Or’ fi intrebat si popii ce cred despre cercetatura lor?

5. Cu ce ne ajuta chestia asta?

6. Cine ii plateste pe astia sa cerceteze cercetaturi d’astea?

7.  Buei cercetaretilor, voi chiar n-aveti altceva de facut?

Hai orgasmeala placuta.

Nea’ Procust, inca n-ai murit Dom’le?

Daca tot am promis, l-am intrebat pe nea’ Gogu’  ce stie despre prezervative. Si stieeeeeeeeeeeeee. Cica:

„Fix 170 de milimetri lungime şi 56 de milimetri lăţime. Aceasta este măsura standard a prezervativelor comercializate în spaţiul UE.
Hotărârea luată acum opt ani de Comisia de reglementare a UE este alături de alte directive asemănătoare, pentru mulţi un simbol pentru furia de regularizare şi pentru birocraţia din cadrul Uniunii. După ce UE a catalogat prezervativele drept „dispozitiv medical”, Comisia de reglementare amintită a primit sarcina de a crea un tipar pentru ele. În 1996, membrii comisiei se deciseseră asupra măsurii 160 de milimetri şi 54 de milimetri lăţime.
Noua reglementare a născut aprige dezbateri. În 1998, atât lungimea şi lăţimea, cât şi gradul de elasticitate au fost adaptate cerinţelor crescânde ale cetăţenilor comunitari. La scurt timp, comisia de reglementare a primit plângeri din partea producătorilor de prezervative pentru standardele impuse. În urma unei acţiuni de măsurare, producătorii şi ONG-ul Pro Familia au ajuns la concluzia că exemplarul cel mai bun din Germania avea o grosime cu 4 milimetri mai mică decât standardele UE. În foarte multe cazuri, prezervativul comunitar era prea mare, arăta studiul.”

Pauza 5 minute, sa termin de ras, ca nu vad sa scriu printre lacrimi.

Adicatelea nea’ Procust s-a reincarnat in tehnicienii uniunii iuropene si zice ca cat tre’ sa fie dimensiunea ob’ectului. Ma intreb cate ob’ecte au masurat si dupa ce lojica au ajuns la dimensiunile astea. Adicatelea asta e media pulilor din comunitate? Sau e ob’ectu’ vr’unui mahar? Sau asta e standardu’ muierilor din comunitate? Si de ce au lasat tiparu’ la dimensiunile alea daca tot s-a dovedit a fi prea mare pentru comunitari? Bag sama ca astia ori au vr’un interes sa creasca numaru de operatii „estetice” la barbati ori vor sa creasca natalitatea in comunitate. Sau poate vor sa testeze alte metode anticonceptionale si n-au pe cine……..

Trecand peste partea haioasa din toata povestea asta, ma fascineaza birocratia asta comunitara si tendinta de uniformizare pe care o impun.

Multumit dom’ Marlo?

Cercetari cercetate III

Zice oamenii de stiinta via Romanica Libera ca sexu’ face bine la sanatate. Asta dupa ce zisera ca nu-i chiar ashe.

Si ce zice cercetatorii care cerceteaza cercetari? Pai zice cam ashe.

1) Sexul este bun pentru inima

2) Sexul previne aparitia cancerului de prostata

3) Sexul intareste rezistenta oaselor

4) Sexul te face sa te simti cu adevarat bine

5) Sexul imbunatateste imunitatea organismului

6) Sexul prelungeste longevitatea

7) Sexul sporeste fertilitatea

Stiati ca?

– sexul este un analgezic (o partida de sex face cat o doza de morfina)
– orgasmele cresc nivelul oxitocinei in corp, substanta din creier care cimenteaza relatia emotionala dintre parteneri
–  sexul este cel mai bun somnifer (barbatii pot adormi imediat dupa orgasm datorita eliberarii endorfinelor si oxitocinei, dar si din cauza scaderii glicogenului din muschi)
– 30 de minute de sex inseamna arderea a nu mai putin de 85 de calorii

No’, si amu’ sa mai crezi cercetatorii. Ca dupa ce vine si zice ca sexu’ in tinerete nu face bine la pros(t)tata, acu’ s-au razgandit si zic ca :

„Conform celor mai recente cercetari, riscul dezvoltarii unui cancer de prostata scade proportional cu frecventa activitatii sexuale. Potrivit unui articol publicat de Institutul National pentru Cancer din Statele Unite, riscul scade datorita reducerii nivelului de toxine eliberate de aceasta glanda sexuala masculina. La batranete, masturbarea este mai buna decat nimic, intrucat activitatea sexuala, oricum ar fi ea, ajuta la eliberarea unor toxine prin lichidul seminal”, este de parere Polyxeni Dimitripolou, coordonatorul studiului, publicat in „British Journal of Urology”. Un studiu efectuat in Australia spune ca, cu cat barbatii ejaculeaza de mai multe ori pana in 30 de ani, cu atat sansele sa faca cancer la prostata sunt mai mici.”

Pai bei cercetaretilor, voi ce palaria mea cercetati? Si cum mama naibii trageti concluziile? Ca daca ajung de o fac pe mama fericita si ma marit, sa stiu si io ce sa fac cu omu’ ala, ca nu vreau sa am pe nimeni pe constiinta si nici nu vreau sa-mi toc nervii la batranetzuri.

Ca_concluzie, NU CREDETI REZULTATELE CERCETARILOR CERCETATE.