Polutia Romana

Pe vremea cand subsemnata nu se iezista nici macar in forma de scrisoare de dragoste, prin mirobolantu’ oras de la pualele Tampei bantuia un nenea la care nu-i placeau  hainele  de blana.  Si asa suparat era nenea asta pe hainele de blana, ca_cum vedea o tanti imbracata cu asa ceva cum ii lua gatu.  Din cate spun „batranii”, umbla o vorba pe vremea aia: „Daca vrei sa scapi de nevasta, imbrac-o in blana si trimite-o in Poiana.” A ramas celebru cazul pentru ca fin’ca nici in ziua de azi n-au aflat cine era nenea ala.

Revenind in anii de gratie ai lu’ 2000, prin al cincelea an (parca_ca nu tin minte datele), pe langa gara au fost ucise doua farmaciste. De atunci il tot judeca pe unu’ da’ nu poa’ sa zica nimeni sigur ca el le-a ucis. A fost tam-tam mare vr’o trei luni, dupa care aproape toata lumea a uitat povestea.  Mai apare cate o stire cand susnumitul are termen la proces.  Da’ cam atat.

Anu’ asta, dupa povestea cu casa de schimb valutar, incepem sa descoperim cu stupoare ca, gratie superbului nostru sistem de justitie, pe plaiurile mioritice se plimba liberi niste bieti bolnaviori condamnati pentru atacuri si crime. Amu’, inocenta din mine tinde sa creada ca penitenciarele romanesti au darul de a schimba in bine caracterele celor care le calca pragul. Si de unde intrase la zeghe un asasin iese cel mai mare luptator pentru drepturile omului. Ma leshi?

Adica plange unu ca nu-si prea vede curu’ stand la racoare, o tanti judecatoarea il crede si-i da drumu’, si ala isi inchiriaza casa la 100 de merii de sediu’ politiei. I se termina vacanta, da’ se gandeste el ca totusi, n-are chef sa se intoarca si nu sesizeaza nimeni ca nea’ asta nu-i la parnaie.  Mor doi oameni, unu ajunge vai steaua lui, si nenii politai incep sa se dea de ceasu’ mortii ca_cum s-a putut intampla asa ceva. Si se apuca de scormonit tot orasu’, si cauta, si sapa si se uita si ………intr-un tarziu il gasesc pe nea’ asta in curtea lor.  Il studiaza ei bineeeeeeeeeeeeeeeee si hotarasc ei ca asta-i criminalu’ si inapoi la zeghe. Ca mai avea de stat acolo’ ceva anisori fin’ca ‘pushcase acu’ ceva timp un patron de casa de schimb valutar.  Sesizati logica?

Da’ apare o problema. Vine unu si zice ca nea’ pistolaru’ in seara aia se juca d’a boxu’ cu unii in locu’ de joaca al politistilor. Cah, nu da bine. Da’  noi e perseverenti, si cautaaaaaaam, si cautaaaaaaam, si cautaaaaaaaaaam si surpriza: ieri apar cu alt nenea pe sistemu’ : „Asta va place??? Il distribuim in rolu’ de asasin”.

Pai ba baieti, eu ca cetatean platitor de taxe care va ajuta pe voi sa nu muriti de foame, ce incredere sa am in voi? Adica daca Doamne feri se supara careva pe mine si ma trimite brusc in lumea vesnicei vanatori, o sa-l prindeti vr’odata (daca cu ultimele puteri reusesc sa scriu pa’ ceva Xulescu m-a omorat nu se pune) ori tre’ sa ma bazez pe justitia divina? Era retorica intrebarea.

Ca fapt divers si pe post de bomboana pe coliva (tot despre justitie e vorba).  Nea’ Tribunalu’ Brasov  i-a dat inapoi unui cetatean o bucata de pamant sub podu’ din Darste. Pardon, sub un picior al podului din Darste. N-am nimic cu nenea, ca-i dreptu’ lui sa vrea pamantu’ inapoi, da’ ba nea’ tribunalu’ stiai ca-i podu’ acolo, ce mama dreaq n-ai scris in hoatrarea aia ca sa-i dea tanti primaria banii pe teren?

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

4 comentarii

  1. jasmin

     /  26/02/2009

    Pe pe la judecatoriile de pe la noi e urmatoarea lege: care da cei mai multi bani castiga. Nu conteaza ca el e criminalul. Are bani, iese basma curata. Trist, dar adevarat.

    Răspunde
  2. Athe

     /  26/02/2009

    Mdea, deci, ramanem la justitia divina😀

    Răspunde
  3. jasmin

     /  26/02/2009

    Fiul unui avocat termina cu succes facultatea de drept, iar tatal, mindru, se hotaraste sa se pensioneze si sa-i lase afacerea fiului. Iil cheama in birou si-i arata un munte de dosare, mai vechi si mai noi:
    – Iata, fiule, asta e munca mea. Eu nu mai am putere sa continui, asa ca te las pe tine.
    Se pune baiatul pe treaba si cistiga proces dupa proces. Dupa 6 luni, ii zice tatalui:
    – Tata, am reusit! Am rezolvat toate dosarele pe care mi le-ai lasat!
    – Timpitule, nu trebuia sa faci asta! Tu de unde crezi ca am avut bani sa te tin in scoala?

    Răspunde
  4. Ada

     /  27/02/2009

    Stiu podu’…😛 acolo, la primul bloc… am stat je cand eram mica… greu am mai recunoscut in zilele noastre… de la bloacele alea 3-4… pana la bloacele „oficiale” acu e plin de mall-uri, depozite, firme, McDonald’s… greu sa recunosti😀

    Iar justitia… fereasca sfantu’ sa ai nevoie de ei!!!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: