Averea lu’ Nea’ Floricel

Din diverse motive, a se intelege lene, lipsa de timp si pacatul fratilor Lumiere n – am mai pus mana pe o carte…… de vreo 8 ani (sa – mi fie rusine). Acum vreo’ luna, mi – am facut un control la ochi…….. rezultatul… nu chiar dezastru, dar aproape. M – am trezit pe nas cu o pereche de ochelari permanenti si cu o recomandare din partea doctorului care suna ceva de genu „Incearca sa nu stai prea mult in fata calculatorului”. Dupa cum bagati de sama, am respectat cu strictete recomadarea doctorului da’ jur pe rosu’ ca am ochelarii la ochi .

Constienta din mine (in prima saptamana) s – o gandit ca o fi stiut nea’ doctoru’ ce zice, drept urmare, am bagat PC – ele pe modu’ „mp3 player” am scotocit prin biblioteca si am dat de o carte (re)citibila intr – un weekend. M – am cam prins microbu’, da’ cum pe mine ma cam lasa memoria, uitai ce mi – a zis nea’ doctoru’ si cum ultimele mele achizitii in materie de carte sunt in format .PDF, .DOC si alte puncte, m – am trezit din nou cu ochii holbati la monitor………….o fericire pentru ochii si coloana mea, care incep sa dea semne de razvratire.

Dupa ce mi – a facut coloana vertebrala o criza de isterie de – am mers vreo 2 zile ca bunica – mea (are 75 de ani saraca, sa – i dea Domnu’ sanatate) am ajus la concluzia ca ar trebui sa fac o vizita intr – o librarie, sau intr – un magazit de IT.

Am fost la librarie, am gasit niste carti interesante, m – am uitat la preturi, si portofelul meu a facut o depresie.

M – am mutat in magazinu’ de IT in cautarea unei imprimante mai rasarite, numa’ ca protofelu’ meu era sa faca un atac de cord, si am iesit repede.

Cum nu ma pot abtine sa tac, ma duc la munca si incep sa – mi dezbat problema iezistentiala cu colegele de birou. Reactia generala a fost „Fata hai, te – ai tampit” ……cu o singura exceptie……Nana.Replica ei a fost „Ce biblioteca avea taticu…….. Si prostu’ asta de fi – miu nu citeste nimic „.

Stiam povestea cu „biblioteca lu’ taticu’ ” de vreo 3 ani.

Nea’ Floricel era notar intr – un sat de pe langa Brasov. Si ii placeau cartile. Mai ales ii placeau cartile. Si la fiecare leafa cumpara cate o carte. Ce – i facea cu ochiu’ pe moment: beletristica, biologie, arta, muzica, medicina, orice……….. in afara de tehnica.

Doamna Floricel, din pacate, nu – i impartasea pasiunea. Cele mai frecvente certuri erau in ziua de leafa, cand nea’ Floricel ajungea acasa cu o carte si bani mai putini……….si cum omu’ nu vroia sa renunte la pasiunea lui, a gasit o portita de scapare. In ziua de leafa venea acasa cu o parte din banii si cu o lista pe care era scris ce a facut cu restul.

Ultimul lucru scris pe lista respectiva era, invariabil „50 de lei……. a fost ziua unei doamne”. A tinut scuza vreo 3 luni, pana cand, dupa socoteala doamnei Floricel, s – au cam terminat colegele sotului, dar crestea vertiginos numarul cartilor din bibiloteca……… si a renuntat sa -l mai certe.
Din pacate, nici Nana, nici fiul ei nu i – au impartasit dragostea pentru citit, dar Nana i – am mostenit respectul pentru carti.
Biblioteca lui nea’ Floricel a fost intacta…………. pana acum cateva saptamani, cand, domnu’ nepot s – a apucat de reamenajat o parte din casa, si Nana s – a vazut pusa in situatia de a goli biblioteca.
Si s – a apucat Nana mea de triat carti…………..
Mare parte inca sunt la locul lor.

Parte din ele le – a vandut la un anticariat. Nus’ cati bani a luat pe ele, dar dupa privirea din ochii ei, cred ca daca – i dadea cineva greutatea ei in aur nu ar fi vandut nici una din „cartile lu’ taticu”. Numai ca…….. lipsa de spatiu si gargaunii din capu’ lu’ ficioru – su’ au avut ultimul cuvant. Dar, povestea ca, in timp ce era la anticar, au venit doi batrani la cautat comori. Cand au vazut cam ce fel de carti aveau de vanzare, batrana nu s – a putut abtine „Uite ce fac si copii astia……….”.

Vorbele astea au adus – o pe Nana in pregul depresiei. Uitai sa va spui ca Nana si -a iubit enorm tatal. Din cate mi – a povestit, nea’ Floricel era un boem incurabil, avea o inteligenta ascutita, si dupa parerea mea, avea talent si vocatie de scriitor. S – a stins saracul, mult prea devreme din cauza unui cancer de pancreas, si singura avere pe care i – a lasat – o Nanei a fost biblioteca.

E drept ca de ani buni ma furnica degetele sa – i scormonesc averea lui nea’ Floricel, dar…….n – am avut nici ocazia nici binecuvantarea. De azi, am binecuvantarea………………. si la un moment dat, in viitorul (sper) apropiat, o sa – mi iau sora intru aventuri, si o sa ne carabanim in satucul respectiv pentru o expeditie de cautat giuvaere prin averea lu’ nea’ Floricel. Promit sa va povestesc aventurile din expeditie .

Articolul precedent
Lasă un comentariu

9 comentarii

  1. Ada

     /  02/02/2009

    Si eu ma chinui sa mai citesc macar un pic… nu-mi iese mereu… ispita asta numita computador nu prea ma lasa.
    Dar reusesc sa citesc o carte intr-o luna-doua… mult putin… nu stiu…

    Răspunde
  2. Athe

     /  02/02/2009

    Eu nu pot. Adica daca ma apuc de o carte tre’ s-o termin in ziua aia, pe cale de consecinta citesc doar in uichend. Daca ma lasa nepotu’ adica 😀

    Răspunde
  3. cata055

     /  02/02/2009

    Da, ai dreptate mare… De fiecare data cand intru intr-o librarie as pleca cu ghiozdanul sau ce am la mine plin de carti, dar cand vad pretul… nu pot decat sa visez si sa revin la cartile mele de pe PC.
    Pacat ca multi din ziua de azi (inclusiv colegi de-ai mei) nu mai au timp/nu-si fac timp sa citeasca, sau nu vor, si totul din cauza ca parintii nu le transmit dragostea fata de carti, care ascund o infinitate de lumi!

    Răspunde
  4. peibec

     /  02/02/2009

    Cine-i Nana?

    Răspunde
  5. Vasea

     /  02/02/2009

    Miroase frumos in tara domniei voastre, si mare adevar ca e o intreaga avere in acele carti, sunt si o sa raman un impatimit colectionar, la mine se ingramadesc pe rafturile ce se dovedesc tot mai putin incapatoare carti din mai multe biblioteci, o parte sunt de la doi batrani ce nu mai sunt printre noi primele mele calauze in noianul asta de informatii si le voi purta respectul pana ajung si eu in universul lor, o alta parte e de la o fosta intrepridere a statului care s-a dizolvat prin ardere si ce am considerat mai valoros exista inca iar o ultima parte sunt contributiile mele personale in carti mai noi sau mai vechi in functie de bugetul disponibil. De veti trece vreodata prin Iasi, dupa ce veti admira Palatul Culturii si Piata Unirii pasii vostri neobositi vor poposi pret de cateva clipe pe strada lucrurilor din trecut, un anticariat ambulant pe strada Al. Lapusneanu la doi pasi de intersectia a doua mari bulevarde Copou si Independentei. E aproape imposibil sa nu plecati macar cu un singur tom de pe acea strada. E un aer boem si o muzica a unor vremuri apuse iar o carte devine pe loc o poarta spre o alta dimensiune. Carmen pune mana pe acea biblioteca, te vei imbata de frumos.

    Răspunde
  6. Athe

     /  02/02/2009

    @peibec, Nana e o colega, multam de intrebare 🙂

    Răspunde
  7. Athe

     /  02/02/2009

    @Vasea, O sa pun mana pe acea biblioteca. Si o sa vad si minunatiile alea din Iasul tau…. in viata asta 🙂

    Răspunde
  8. Vasea

     /  02/02/2009

    Cu Iasul se poate aranja…si un vorbitor cu limba lata de p-aciisha te rapeste pe murgul sur si te-a duce la conacul lui boieresc:))

    Răspunde
  9. Athe

     /  02/02/2009

    Tu trimite murgu’ ala sur si lasa vorbitoru’ cu limba lata acas’ la el, ca un conac boieresc gasesc eu pi undiva :-„

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: