Azi am sa crestez in grinda

Adica ma dau mare ca trecui de suta de vizitatori intr-o zi (ca habar n-am cati au si citit ceva 😀 ).

Later edit: Pentru cei care ajung aici cautand „Azi am sa crestez in grinda”, la poezie ii spune „La oglinda” si a scris-o George Cosbuc.  Da’ daca tot ati ajuns aici,:

Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
Cu zăvorul.

Iată-mă! Tot eu cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Şi ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Şi la ureche
Uite-o floare.

Asta-s eu! Şi sunt voinică!
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite, zău, acum iau seama
Că-mi stă bine-n cap năframa
Şi ce fată frumuşică
Are mama!

Mă gândeam eu că-s frumoasă!
Dar cum nu! Şi mama-mi coasă
Şorţ cu flori, minune mare –
Nu-s eu fată ca oricare:
Mama poate fi făloasă
Că mă are.

Ştii ce-a zis şi ieri la vie?
A zis: – „Ce-mi tot spun ei mie!
Am şi eu numai o fată,
Şi n-o dau să fie dată;
Cui o dau voiesc să-mi fie
Om odată”.

Mai ştiu eu! Şi-aşa se poate!
Multe ştiu, dar nu ştiu toate.
Mama-mi dă învăţătură
Cum se ţese-o pânzătură,
Nu cum stau cei dragi de vorbă
Gură-n gură.

N-am să ţes doar viaţa-ntreagă!
Lasí să văd şi cum să leagă
Dragostea – dar ştiu eu bine!
Din frumos ce-l placi ea vine –
Hai, mă prind feciorii dragă
Şi pe mine!

Că-s subţire! Să mă frângă
Cine-i om, cu mâna stângă!
Dar aşa te place dorul:
Subţirea, cu binişorul
Când te strânge el, să-ţi strângă
Tot trupşorul.

Braţul drept dacă-l întinde
Roată peste brâu te prinde
Şi te-ntreabă: „Dragă, strângu-l?
Şi tu-l cerţi, dar el, nătângul,
Ca răspuns te mai cuprinde
Şi cu stângul.

Iar de-ţi cere şi-o guriţă –
Doamne! Cine-i la portiţă?
Om să fie? Nu e cine!
Hai, e vântul! Uite-mi vine
Să văd oare cu cosiţă
Sta-mi-ar bine?

O, că-mi stă mie-n tot felul!
Să mă port cu-ncetinelul:
Uite salbă, brâu, şi toate!
Şi cosiţe cumpărate,
Stai, să-nchei şi testemelul
Pe la spate.

Uite ce bujor de fată –
Stai să te sărut o dată!
Tu mă poţi, oglindă, spune!
Ei, tu doară nu te-i pune
Să mă spui! Tu ai, surată,
Gânduri bune.

De-ar şti mama! Vai, să ştie
Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!
D-apoi! N-am să fiu tot fată,
Voi fi şi nevast-odată:
Lasí să văd cât e de bine
Măritată.

Că mi-a spus bunica mie
Că nevasta una ştie
Mai mult decât fata, juna,
Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna –
Şi mă mir eu ce-o să fie
Asta una!

Brâu-i pus! Acum, din ladă
Mai ieu şorţu! O să-mi şadă
Fată cum îmi stă nevastă…
Aolio! Mama-n ogradă!
Era gata să mă vadă
Pe fereastă.

Ce să fac? Unde-mi stă capul?
Grabnic, hai să-nchid dulapul
Să mă port să nu mă prindă.
Salbă jos! Şi-n cui oglindă!
Ce-am uitat? Închisă uşa
De la tindă.

Intră-n casă? O, ba bine,
Şi-a găsit nişte vecine,
Stă la sfat… toată-s văpaie!
Junghiul peste piept mă taie;
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bătaie!

Sa mai cresti copii!

De vreo 2 zile ma doare capu’. La propriu. Si nu stiu de de. Adica stai ca stiu. M-a fortat sefa sa gandesc si neuronu’ meu se revolta.

Problema e ca, daca ma doare capu’ si nici o pastiluta mica si colorata nu-si face efectu’ tre’ sa dorm si-mi trece. Daca adorm in momentu’ in care am pus capu’ pe perina succesul e garantat in decurs de 2 – 3 ore, daca nu, garantat nu dorm juma’ de noapte.

Aseara, ca in fiecare vineri, inainte sa ajung acasa mi-am facut stocu’ de tigari, cafea si bere pentru tot uichendu’. Obiceiu’ asta al meu, din pacate, e cunoscut in toata casa.  Deci, ajuns acasa, descoperit ca-s singura, potolit foamea, postat in fata la PC, baut o cafea, baut un pahar de bere, multumit lu’ Dumnezeu ca-i vineri si pregatit pentru program de lancezeala&blogareala 2 zile. Pe la vr’o 9 a inceput nebunia. A ajuns acas’ sor’mea & compania dupa care, mi-am luat un pumn in gura, era sa-mi zboare un ochi din motive de combinat nepot de 2 ani cu un pix  in bratele mele (proasta idee), ochelarii mei au facut o excursie de vr’o 2 metrii pe parchetu’ proaspat ceruit (asa-mi trebe daca n-am lasat copilu’ sa stinga calculatoru’) si am ramas vr’o 10 minute fara curent curentat fin’ca nea’ cumnatu’ s-a trezit ca tre’ schimbata o priza. Dupa care m-a luat durerea de cap. Si logic, n-a vrut sa plece tai tai cand i-am dat o pastiluta, drept urmare m-am bagat in pat, in speranta ca adorm instantaneu. Ce n-am luat in considerare a fost faptul ca organismul meu e obisnuit sa adoarma vinerea pe la 2 – 3 sambata dimineata, si eu il fortam sa doarma pe la 11 vineri seara. Si n-a vrut! De loc, de fel si de nici o culoare.  In cazuri de genu’ asta, de obicei, ma dau jos din pat si ma dau cu placa de surf pe net pan’ ma plictisesc si mai ia somnu’, da aseara nu ma lasa rana de pe neuron.

Si cum stateam eu asa, cuminte, in pat, si visam  la feti frumosi calare pe cai albi si incaltati cu cizme rosii, la comorile lu’ Traian, Decebal si Burebista, la cramele lu’ Stefan cel Mare, se aude pe langa usa subsemnatei:

pas, pas, pas, pas, scaaaaaaaaaaaaart, pas, pas, fas, fas

Mi-au trecut prin cap 1555 de scenarii, incepand cu Zburatori si terminand cu criminali in serie, dar m-am fortat sa intoprc capu’ si sa deschid ochii, si…………… surprizaaaaaaaaaaaaaaa: SOR-MEA

„Ce faci tu?”

„Nu mai avem bere si tigari, ne dai si noua?”

„Grrrrrrrrrrrrrrr, ia-ti”

pas, pas, pas, scaaaaaaaartz, pas, pas, pas ……………naniiiiiiiiiiiiiiiiiiii

Azi dragutza dimineata ma trezesc la 8 juma (tre’ notat, ca eu ma trezesc sambata pe la 11 – 13) ma duc in bucatarie sa caut niste cafea gata preparata si gasesc……………. bidonu’ de bere de 2 kile din care apucasem sa beau UN PAHAR , da doar bidonu’, ca berea ioc, pachetu’ de tigari care era sigilat, da doar pachetu’ ca tigari ioc, si juma’ de cana de cafea :((

Si sa mai cresti copii!!!!