Cercetari cercetate I

De cand ma stiu rugaciunea mea preferata a fost „Doamne, daca nu poti sa ma faci pe mine slaba, macar fa-mi toti prietenii grasi.” Numai ca al’ de sus nu asculta frustratii in crize de isterie. Ai nostrii cercetareti in schimb, au gasit solutia, adeca, dupa cum zicea Romania Libera la capitolul „cercetari cercetate”: „Unul dintre cele mai contagioase virusuri, adenovirusul, este responsabil si pentru kilogramele in plus, sustin cercetatorii americani.

Obezitatea, au aflat cercetatorii de la  Pennington Biomedical Research Centre, din Louisiana, s-ar putea lua la fel ca o raceala, cu complicitatea mainilor murdare si a tusei, caile cele mai obisnuite de infectare cu adenovirus. Dovada acestei teorii o constituie un test de laborator realizat pe soareci si pui de gaina.

Potrivit Mediafax, Nikhil Dhurandhar, seful echipei de cercetatori, afirma ca adenovirusul intra in plamani si se propaga rapid in tot organismul, determinand (pe langa dureri de gat) si multiplicarea celulelor adipoase.

„Atunci cand virusul ataca tesutul cutanat, el se multiplica, iar procesul creste numarul de noi celule grase, ceea ce ar explica de ce tesutul adipos creste si de ce oamenii infectati cu acest virus se ingrasa”, a explicat Dhurandha.”

Pe cale de consecinta, blablavirusu’ ala stiu ca-l am, se vede cu ochiu’ liber. Acu’ am doua solutii:

1. Imi pastrez virusu’, ca-i al meu, si nu ma poate forta nimeni sa renunt la el, si cand dau de careva care ma ‘nerveaza ii tusesc in fata (partea cu mainile murdare nu prea functioneaza la mine).  As putea „rezolva” o groaza de pitzipoance, zane, dive si alte chestii de genu’ asta. Daca imi pun capu (sau plamanii) la contributie, in scurt timp tot satu’ meu o sa fie plin de oameni „bine crescuti”, ca daca e contagios, o sa am si ajutoare in timp.

2.  Ma apuc de tratament intensiv cu antibautice, pleaca tai tai virusu’ si ma fac si eu fototapeata.

Oricare din solutii ar fi un raspuns la rugaciunile mele, numa ca, nus’ de ce nimeni din PCR-u foarte apropiat nu s-a ingrasat si antibauticele nu prea par sa aiba efect asupra lu’ nea’ virusu’ asta.

Concluzii (in numar de doo):

1. Cercetatorii cercetareti ori mint ori au uitat sa zica ceva. Ori nu-s eu nici soarec nici pui de gaina si descoperirea asta nu se aplica la oameni.

2. Am luat-o razna avand in vedere ca cetesc cam des susnumitu’ ziar.

(Cali)grafie

CALIGRAFÍE s.f. Arta şi deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ Fel de scriere al cuiva;

Da’ cand felul de scriere al cuiva n-are nimic de-a face cu arta si deprinderea de a scrie frumos, cum se numeste? Adica stilul ala de scris la care te holbezi cu orele inainte sa-ti dai seama ce alfabet a folosit autorul.  Stilul ala de scris care te face sa te simti din nou elev in clasa I, sau Doamne feri’ putin dislexic. Stilul ala de scris care-ti solicita absolut toti neuronii pentru a descifra un cuvant de 4 litere. Scrisul de doctor, scrisul cu picioru’, stilul asta de scris……cum se numeste?

Pai daca nu stiti va spun eu. La mine la munca, cel mai des se numeste „Marieeeeeeeeeee ‘ti-ar abecedaru’ al naibii sa-ti fie”.

Maria e o fata tare faina ea de felu’ ei, da’ are doua defecte majore :

1. Scrie mai urat ca mine.

2. Nu vrea sub nici o forma sa invete sa foloseasca PC-u (are vreo 50 de ani. Maria nu pc-u).

In mod normal nu m-ar deranja defectele Mariei daca nu s-ar trezi din cand in cand sa-mi trimita cate o „scrisorica” scrisa de mana, care scrisorica trebuie centralizata impreuna cu alte „scrisorele” , care centralizare tre’ sa ajunga la cate un dereftor. Si cand se intampla asta liniile telefonice ale firmei incep sa se inroseasca:

Eu: „Marie, ia copia de la referatu’ de ieri” (intotdeauna isi pastreaza o copie).

Maria: „Ce nu pricepi?”

E:”Nimic!”

M: „Pai zi unde nu pricepi”.

E:”Domnule manager, Subsemnata bla bla blaurile de rigoare, va rog prin prezenta sa aprobati achizitionarea a 30 tuburi de @%&(*&*&. Ce tuburi vrei?”

M: „De neon tu! Nu mai sti sa citesti?”

E: „Neon sa fie daca zici tu.” Scriu traducerea dedesupt si continuam „4 baterii $#%^% si 50 de metrii de sarma (*&%^#$ . Ce baterii si ce sarma vrei?”

M: „Pai baterii de perete si sarma ghimpata. Al’ceva mai vrei?”

E: „Nu, merci.”

M: „Auzi, da’ daca tot ai sunat, ia zi, ne da ceva in plus la leafa?”

E: „O sa ma omori intr-o zi. Mai vorbim Paaaaaaaaaaaaaaaaaaa!”

M: „Paaaaaaaaaaaaaaaaaa!”

La un moment dat am facut greseala sa las langa centralizator si  „scrisorelele” aferente. Una’ mai desteapta (stilul de cautator de nod in papura) si cu mult timp liber s-a apucat sa verifice centralizatoru’.  Cand a ajuns la referatul Mariei, ma suna: „Auzi, tu cum de ti-ai dat seama ce-a scris Maria?” . „Pai simplu, am sunat-o s-o intreb ce-a scris”.

Cand s-a intors centralizatoru’ & compania la mine, pe referatu’ susnumit scria „Tradus telefonic de Maria in data______ la ora____”

PS, va spui toate astea  ca azi iar am luat-o in barba. I-am lasat un bilet lu’ sefa si n-a priceput ce am scris. Rectific, iar n-a priceput ce am scris.