Nenea Kiss

Zice  Romania Libera in 23 ianuarie ca, nea’ primarele din comuna Tarlungeni (e la vreo 15 kilometrii de Brasov) in incercarea de a calma romanii si maghiarii din localitate a construit una bucata zid sanatos, mare si gros, care separa cartieru’ tiganesc de restu’ satului. Problema asta e cam cu dus-intors. Inteleg de ce se bucura romanii si maghiarii de ideea lu’ dom primar. Poa’ sa doarma relativ linistiti noaptea. Ca-i drept, tiganii din zona se indeletnicesc cu „imprumuturile definitive”, dar, trebuie luat in considerare faptul ca, marea majoritate n-au ce face. La propriu.  Traiesc intr-un sat, dar n-au nici o bucatica de pamant. In foarte multe cazuri nici pamantul de sub case nu-i al lor. Agricultura in zona e moarta sau pe moarte. Multi din locuitorii comunei nu-si mai cultiva pamanturile. Nu mai merita. Cei care, totusi, mai cultiva ceva, au parcelele mici si nu au (sau nu vor sa aiba) nevoie de ajutor. Mamutii facuti de Ceausescu in Brasov (Steagu’, Tractoru’, Rulmentu’ etc) s-au inchis de mult.  Parte din tigani lucrau acolo. Acu’ nu-i mai angajeaza nimeni. Unii norocosi sunt angajati la firmele de salubritate din oras. Problema e ca, si pentru posturile de maturatori de strada concurenta este foarte mare, pentru ca, in  aceeasi situatie sunt si tiganii din Zizin si  Sacele (astea fiind cele mai apropiate de Brasov).  In vremuri de (nu foarte) mult apuse, aduceau lemne din padure. Prin „lemne” a se intelege uscaturi, adica, adunau resturi de lemne ramase in urma taietorilor autorizati de Ocolu Silvic, si le vindeau prin sat. Teoretic si asta tot furt se numeste, dar practic, nimeni nu aduna resturile ramase dupa taieri. Acum nu mai pot face nici asta. O caruta de lemne poate insemna ani buni la inchisoare. Drept urmare………. nu prea au ce face. Asta e o parte a problemei.

O alta parte a problemei e ca, daca sti unde sa te uiti, primul lucru pe care-l vezi la intrarea in Tarlungeni (dinspre Brasov) e cartierul tiganesc.  Foarte prost plasat, pentru ca, undeva la vreo 8 kilometrii de comuna un nenea vrea sa faca o statiune de statiune, si drum de acces spre locul respectiv  trece prin susnumita comuna (asta daca nu-i arde cuiva sa-si testeze rezistenta masinii pe ‘j de kilometrii de drum forestier). Zidul respectiv (daca-mi aduc bine aminte) ascunde cartierul tiganesc de ochiu’ turistului.

Parere personala: toata povestea asta cu „marele zid Tarlungenesc” imi pare o bataie pe o sa sa priceapa o iapa. Pamantul pe care au casele tiganii ar putea valora foarte mult daca n-ar fi respectivul cartier acolo, pentru simplu motiv ca-i pe unul din  malurile Tarlungului, si pe celalalt mal de vreo 2 ani incoace au rasarit neste casute cochete. Logica: muti tigania de acolo si se ridica valoare terenurilor pe ambele maluri ale Tarlungului. Nici legal nici ilegal cartierul nu poate fi mutat de acolo daca nu vor tiganii (la chestia asta nu poa’ sa ma contrazica nimeni) da’ daca reusim sa-i facem sa-i lase nervii, poate, poate se muta singuri.

Acu’ sa va spui de ce mi-a venit mie sa rad cand am citit chestia asta. Daca treci Tarlungul (din cartierul tiganesc) si mergi vre’ juma’ de kilometru ajungi la mirobolanta pensiune a lu’ dom’ primarele respectiv Nea Kiss. Pensiunea susnumita e dotata cu vr’o  3 cladiri nou noute si o benzinarie (inca nu-i functionala). Paza n-am vazut sa aiba nea’ primarele la cosmeliile respective, nici gard, nici caini, da’ astea oricum nu prea conteaza daca vrei neaparat sa ajungi in/foarte aproape de vr’o cladire.  Si ce stiu eu, si mi-a zis si tata (in caz ca uit) e ca, daca pui un om in situatia in care nu mai are ce pierde s-ar putea sa-ti para rau ca te-ai nascut. In concluzie, am o vaga impresie cam ce-o sa se intample cu pensiunea lu’ nea Kiss daca le toaca prea mult nervii tiganilor, nu ca n-ar avea-o promisa si de romani din cauza de anumite 3 culori .

PS Is mai multe de spus pe tema asta, deci, va urma……..

Descoperire

Daca tot sunt la capitolul „muzica” in uichedu’ asta, tin sa va anunt ca (virgula) colectia mea de cantice s-a inmultit cu ceva cap’dopere gratie unui prieten. MULTAM VASEA.

Ideea e ca, dupa cum bine stie toaaaaaaaaata lumea, mie nu-mi place ziua de luni. Daca ar fi dupa capu’ meu as scoate-o de tot, definitiv si irevocabil din calendar. Nus’ cine a inventat ziua asta, da’ tare as vrea sa raman vreo 5 minute singura cu persoana respectiva.

Amu’, la chestia asta ar fi 3 explicatii:

1. Ma obisnuiesc repede cu binele, drept urmare imi tre’ doar dimineata de sambata sa-mi intre in cap faptu’ ca stau acas’ da’ seara de Duminica n-are daru’ de a-mi aduce aminte ca a doua zi dimineata tre’ sa ma trezesc devreme. Pe cale de consecinta, luni dimineata e un soc pentru mine. Fiecare luni dimineata.

2. M-am nascut intr-o zi de marti. La mine saptamana incepe, logic, marti, de unde rezulta ca se termina luni (saptamana adica).  Nu pricep de ce se forteaza toata lumea  sa dea peste cap lucrurile care au fost stabilite foarte iezact o data cu nasterea ilustrei mele persoane.

3. In anu’ in care ochisorii mei au vazut lumea pen’ prima data, Boomtown Rats au scos o melodie la care-i zice „I don’t like mondays”.

In conditiile astea, cum sa-mi placa mie ziua de luni? De aproape treij’ de ani ma fortez s-o fac traibila, da’ nu-mi prea reuseste. Si toata lumea e impotriva mea si ma obliga sa functionez normal! Cata nesimtire!!!!!!!!!!!!!

PS recomand melodia susnumita, si daca tot cautati muzici, cautati si: BZN – Lady McCorey si Dr. Hook & The Medicine Show – Sylvia’s mother. Asta daca va lace muzica anilor ’70.

Batranetile maica

Bunicu, Dumezeu sa-l ierte, dupa ce s-a pensionat a inceput sa adune. Aduna fiare, lemne, sarme, ziare si tot felu’ de alte prostii. Cand am vrut la un moment dat sa-i fac curat in casa, nu m-a lasat sa arunc nimic, ca „Poate-mi mai trebuie”.  Dupa ce-a murit batranul, am mai avut o tentativa sa fac curat in apartamentul respectiv, dar, bunica nu m-a lasat, ca „Erau ale lu’ bunicu-to, si poate ii trebuiau la ceva.”

Chestia asta m-a lasat interzisa.

„Pai bine, da’ acu nu-i ma trebuie”

„Pai nu, da’ daca se supara?”

Incepusem sa-mi inchipui ca arunc tot ce avut batranu’ strans aiurea si noaptea ma bate fantoma lu’ bunicu’. Am renuntat la operatia de aruncat toate chestiile la care nu le vedeam rostu’ fin’ca incepuse sa mi se faca frica pentru sanatatea ultimului meu neuron (habar n-aveti cat poa’ sa vorbeasca bunica-mea).

Revenind in zilele noatre, aseara, din lipsa de activitate, am bagat toata muzica existenta in abacul subsemnatei in playlistu’ lu’ nea Winamp, l-am pus pe shuffle si……… m-au apucat durerile de cap.  Am vreo 837  ore de muzica stocata prin tot felu’ de fisiere, directoare, harduri, etc. Vreo 80% din ele nu le-am ascultat nici macar o data si de vreo 20 % uitasem ca le am. Dupa descoperirea asta am incercat sa-mi aduc aminte cu ce ocazie si cu ce scop a ajuns atata muzica in abacu’ meu. Parte dintre ele stiu ca le-am adunat la diferite cereri. Adeca suna cate un prieten: „Ai melodia X?” Daca o aveam, bine, daca nu …..faceam rost. Si rost dupa rost s-au adunat. Parte le-am adunat dupa filozofia lu’ bunicu’ „poate o sa le ascult vreodata”, numa ca la mine „poate” inseamna intotdeuna „nu”. Unele le-am adunat dupa filozofia lu’ bunica. Erau ale lu’ frate-miu ….. si poate se supara daca le sterg. Drept e ca as putea sa-i spun ca mi-a crapat hardu’ si le-am pierdut, da dupa aia neuronu’ meu o sa aiba de suferit. Ca frate-miu seamana cu bunica-mea, si cand incepe sa-mi tina teorii imi vine sa fug d’acasa.

Concluzia, am imbatranit si incep sa adun lucruri aiurea.

P.S. Daca va trece prin cap sa intrebati de ce nu le sterg, raspunsu’ e simplu: Mi-e lene. Si asta e starea mea naturala in uichend, n-are legatura cu batranetile.