Elena

Legenda spunea ca era cea mai frumoasa dintre muritoare. A starnit pasiuni atat in oameni cat si in zei. Din cauza ei s-au razboit unii decenii intregi. Ce vremuri…… Pe vremea aia inca se mai faceau fapte mari din dragoste.

„Nu va suparati domnisoara, unde e iesirea?”

„Coborati scarile, prima usa pe dreapta.”

Trezita din visare Elena arunca o privire in jur. Acelasi birou cu aer comunist, maldarele de hartii care asteptau, daca nu o rezolvare, macar un loc caldut intr-un dosar pana le venea randul la puricat.

„Unu jumate, parca ar mai merge o cafea”. Se ridica incet si pleca dupa apa. Deasupra ghiuvetei e o oglida. Cu coada ochiului isi vede reflexia. „Mdea, cea mai frumoasa dintre muritoare, capabila sa starneasca pasiuni aducatoare de razboaie”. Asteptand sa se umple cana isi studiaza figura: cearcane adanci, dar cine se mai mira? N-a inchis un ochi noaptea trecuta. Nici nu mai stia de ce, dar la atatea nopti nedormite, ce mai conteaza inca una? Buzele crapate, iar n-a baut decat cafeaua de dimineata, stia ca ii e sete, dar n-a avut nici timp nici chef sa se ridice sa bea apa. Si privirea aia……. nu-si aducea aminte sa fi avut vreodata ochii atat de tristi si de obositi. Parca prevesteau ceva rau. „Mdea, cea mai frumoasa dintre muritoare.”

Pune apa si vreo 4 lingurite de cafea in filtru, ii da drumu si se intoarce la munca.

Pasiuni, iubire………….. deja a uitat semnificatia cuvintelor. Nu mai vrea sa starneasca pasiuni si iubiri, s-ar multumi sa o mai faca cineva sa iubeasca, macar o data. Si totusi, cate sanse a avut………….. Oare cum de le-a ratat? Cine o fi fost de vina, ea sau ei? Candva, de mult se indragostise, dar timpul si rutina si-au spus cuvantul in legatura cu sentimentele ei. El, singurul care i-a simtit dragostea era acum mult prea departe si mult prea „altfel”. Stiau amandoi ca mai erau ceva resturi de sentimente intre ei, dar stiau la fel de bine ca, lucrurile n-ar mai fi fost ca inainte daca ar fi incercat o „impacare”.

Din cand in cand se mai mintea ca vrea s-o ia de la inceput, dar avea grija sa incerce doar cu oameni care aveau defecte vizibile. Nu, nu era vorba de fizic, partea asta a oamenilor n-a prea interesat-o niciodata. Era vorba de caractere. Stia ce nu-i place la un caracter si-i alegea, pare-se, pe criteriu „cel mai rau posibil”.

Se ridica si-si toarna o cana de cafea. Aroma cafelei proaspete……………. Si dimineata aceea…………. Niciodata nu i-a picat mai bine cafeaua decat atunci. Dupa ani de zile se trezise alintata de un EL. Si o tinea in brate in timp ce-si bea cafeaua. S-ar fi putut indragosti de el, dar, ceva s-a intamplat. Nu-si dadea seama ce. Relatia s-a racit treptat. Acum……….. mai vorbesc din cand in cand, ii mai vede scrierile pe cate un site, dar atat. Si-ar fi dorit ca lucrurile sa fi evoluat altfel, dar acum nu mai putea face nimic. El era indragostit de altcineva, ea…….astepta. Ce anume, nu stia nici ea.

Ultima tigara……….. iar a uitat sa-si cumpere. Dar, nu-i nimic, imediat pleca acasa.

Acasa……. oricum n-o asteapta nimeni, dar macar nu-i la birou.  Acolo ii mai tine companie din cand in cand vocea calda a lui Julio…………

„Ciudata creatura mai sunt. Cand am avut totul nu mi-a placut si acum vreau inapoi ce am avut.”

Anunțuri
Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: