De ce? I’oti d’aia

Nu dau explicatii, drept urmare nu cer explicatii. Ma obosesc, ma enerveaza, mi se par inutile. Urasc intrebarea „De ce?”. Toata viata am urat-o. Asta pentru ca logica mea nu-i chiar logica. Mai bine zis, nu o intelege toata lumea. Rectific, nu o intelege mai nimeni. Problema mea, de fapt, problemele mele, ar fi ca, de obicei actionez din instinct (mi’s homo sapiens), tind sa-mi tin viata personala foarte personala si din cand in cand fac cate una din alea nefacute. Nu ma pricep prea bine la plans si la facut pe victima si nu pricep de ce unele persoane trebuie neaparat sa se justifice in fata oricui si a tuturor pentru orice gest. Nu inteleg nici persoanele care asteapta/cer justificari pentru orice gest. E drept ca unele gesturi/actiuni se cer explicate, dar nu foarte multe (din punctul meu de vedere).

Cea mai cea intrebare din capitolul asta, la care cica ar fi trebuit sa raspund suna ceva de genu: „De ce nu ma iubesti?” Cam ce se poate raspunde la intrebarea asta? „De trei ori traiasca si o data ura?” Si cam cat de idiot poti sa fi sa intrebi asa ceva? Cand iubesti, iubesti in ciuda tuturor defectelor persoanei respective, si cand nu iubesti, nu iubesti in ciuda tuturor calitatilor persoanei.

Alta intrebare superba e „De ce ai uitat?” Pai uiti din cauza de batranete, de agenda prea aglomerata, de prost, de lipsa de tinere de minte, de lipsa de importanta a informatiei, ca d’aia.

„De ce n-ai auzit ceasu’?” e continuare la „De ce ai intarziat?”. Ceasu’ de obicei nu-l aud cand n-am chef sa-l aud sau cand sunt prea obosita. Sau pur si simplu nu-l aud. Shit happens.

De ce-urile provocate de gelozie mi se par cele mai stupide. Alea niciodata n-au raspuns logic dupa parerea celui care intreaba. Nu le detaliez ca mi se ridica tensiunea si nu vreau la spital. Si apropos de spital, ati auzit vreodata „De ce te-ai imbolnavit?” sau „De ce a murit X?”. Bine, in unele cazuri intrebarile astea au raspunsuri logice date de un medic (legist), dar in majoritatea cazurilor le consider boceli retorice ca alea pe care le urla babele la inmormantari „De ce-ai murit Vasileeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?”. Rautate: La fazele astea de multe ori ma rog sa urle unu din multime „Sa scap de gura ta”, dar inca nu s-a intamplat.

Si acu’ vin si eu cu „De ce?” De ce trebuie sa dam sau sa cerem explicatii? De ce nu ne multumim cu faptul ca, daca cineva a facut/spus ceva are un motiv pe care nu-i neaparat necesar sa-l comunice nimanui? Sunt perfect deacord cu intrebarea asta atata timp cat se refera la fenomene naturale, chestii fizice si cercetabile, da’ nu-mi place de loc, de fel si de nici o culoare cand se refera la motivatiile actiunilor/gandurilor oamenilor.

De ce? I’oti d’aia

Anunțuri
Articolul următor
Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. jasmin

     /  14/01/2009

    Ca bine zici!…
    Si pe mine ma enerveaza acest gen de comentarii si mai ales cei care insista cand vad ca dai cate un raspuns mai evaziv. In fond ce/pe cine/de ce intereseaza de treburile mele?

    Răspunde
  2. Ada

     /  27/01/2009

    Numai oamenii cu (mici) probleme cer explicatii la cheestii de-astea! Frate, cand cineva are ceva sa-ti comunice, iti zice singur, nu trebuie interogat… pfffffffffff… i’oti de-aia sunt atatea fomei nebune, masochiste care-si plang ca proastele de mila… ce le-as bateeeeeeee! 😀

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: