Am ajuns la concluzia că ar tre’i, dupe cum zice obiceiurile, să mă aşez şi io la casa mea, adicătelea să mă, vorba aia, mărit şi să mă apuc de turnat co’chii. Adică nu neapărat să mă mărit, da’ măcar să-mi găsesc şi io una bucată berbant, că să intru  în rându’ lumii. Că momentan nu stau la nici o coadă. Motiv pentru care caut un mascul atroce şi feroce care să aibă următoarele calităţi (doo puncte şi de la capăt cu liniuţă):

- să aibă în inventarul personal maşină & bani de benzină;

- să fie om bun la toate (adică toate alea de pe lângă casă, gen agricultură, mecaniceală, tâmplărie şi alte nimicuri de gen);

- să aibe răbdare de bou;

- să îl cheme Vali.

Amu’ să vă iesplic. Ieri pe seară bântuiam cuminte prin Piaţa Sfatului, când, surpriză,…. sună telefonu. De pe partea ailaltă de antenă, ma mere se trezeşte să mă întrebe suav:

“Ce planuri are Vali pe mâine?”

“Păi…. habar n-am. Da’ ajung acas’ şi întreb….”

“Da’ tu unde eşti?”

“Păi în centru….”

“Cu cine?”

“Păi… cu mine….”

“Şi Vali unde e?”

“Acasă… presupun…..că nu i-am văzut ochii azi….”

“Să mă suni când ajungi acasă. Şi să-mi spui ce face Vali mâine.”

Eh, şi după ce am ajuns acas’ am aflat că Vali n-are chef să umble brambura azi şi că ma mere a fost pusă la curent cu chestia asta, numa că nu înţelege ce căutam singură in centru, şi de ce nu ştiam ce face susnumitu’ Vali. Motiv pentru care, vă rog dulce de tot să-mi faceţi rost de un berbant cu calităţile mai sus menţionate, sau să le explicaţi la ai mei părinţi că IAR AU ÎNCURCAT CO’CHII. Adică sor-mea e aia măritată cu Vali.  Eu încă mai copilăresc.

Hai ceasuri bune!