Doamnelor, domnişoarelor, bă băieţi. Io de când mă ştiu pe pământu’ ăsta am fost un pui de Gigi Contra. Adicătelea nu’s în stare să fac o chestie că “aşa se face”. Carevasăzică îmi tre’ un motiv bun. Şi cum mă întreba Maman pe feisbuc azi drăguţă dimineaţă dacă n-am chef de şmotru în plus (ceea ce n-am) mi’am adus aminte de o nedumereală mai veche de a mea. Adică… de ce se face curăţenie generală înainte de sărbători (oricare ar fi ele)? Că pricep că tre’ făcut şmotru…. câteodată. Da’ nu pricep de ce înainte de oaresce sărbătoare. Că românu, bine, de cele mai multe ori românca, se apucă de întors casa cu curu’ (scuzaţi cuvântu’ casă) în sus cu o săptămână înainte de sărbătoarea ce urmează a fi sărbătorită, şi râneşte de’i ies ochii, după care…. cu vr’o doo zile înainte de sărbătoreală se apucă de făcut mâncare. Şi face românca mea vr’o tri feluri de ciorbe, şi fripturi, şi sarmale, şi vr’o  zece prăjituri. Că să fie. După care mai râneşte o zi în bucătărie. Că vorba ‘ceea: trubuie să fie lună tot. Dupe care urmează sărbătoarea. Care de obicei se lasă cu chefuri, vizite, musafiri, mese întinse… bla blauri şi, lojic mizerie. Motiv pentru care, casa tre’ întoarsă din nou cu susnumitu’ deriere în sus, şi rânită din nou. Şi tr’e sortată mâncarea din frigider.  Şi parte din ea ajunge la gunoi, că nu-i mai tre’ nimănui. Apăi asta nu se numeşte “Co’perativa munca in zadar”? …

Şi ce nu mai pricep iar, e de ce-i apucă pe rumâni bisericeala tot înainte de sărbători.  Da’ asta e altă mâncare de peşte. Şi subiect pentru altă poveste.

Hai sărbăutori fericite!